Dintr-un impuls irezistibil și necugetat, pornește însă pe jos către spitalul unde este internată Quennie, convins că aceasta va avea puterea să rămână în viață până la sosirea lui. Fără ghete de drumeție, hartă sau telefon, Harold Fry își începe neobișnuitul pelerinaj preț de opt sute de kilometri, cu credința că prietena lui va continua să trăiască atâta timp cât el continuă să meargă.

Timp de optzeci și șapte de zile, traversează Anglia de la nord la sud, purtându-și crucea ratării şi a greşelilor din trecut, în speranţa izbăvirii.

Ca orice „pelerin“ al căutării de sine, Harold Fry de la începutul romanului nu este acelaşi Harold Fry de la sfârşitul lui.