În bătălia pentru orașul Bahmut din Donbas, amenințat cu o încercuire finală de către forțele ruse după șapte luni de lupte crâncene, există „Îngeri Albi” și „Îngeri Întunecați”, „Drumul Vieții” (autostrada Bahmut-Lisiceansk, care a devenit orice altceva, mai puțin o autostradă) și „Centrul de Invincibilitate”, relatează The Guardian.
„Îngerii Albi”, un grup de evacuare al poliției ucrainene, străbat cartierele pline de pericole mortale ale orașului distrus de obuze, pentru a scoate copiii și bătrânii din localitate.
Pe cealaltă parte, „Îngerii Întunecați”, îi transportă în afara orașului pe cei morți.
„Centrul de Invincibilitate” este locul unde cele câteva mii de civili care au rămas pot găsi apă și mâncare caldă gătită de voluntarii care se află în oraș, chiar dacă în ultimele două săptămâni Bahmutul s-a confruntat cu o amenințare tot mai mare de a fi în cele din urmă invadat.
Într-un oraș situat la vest de Bahmut, The Observer s-a întâlnit cu Oleksandra Havrilko, un maior în vârstă de 30 de ani din cadrul poliției ucrainene, care a petrecut recent timp în Bahmut și în satele din jur cu „Îngerii Albi”, încercând să-i convingă pe adulții care au grijă de ultimii zeci de copii din oraș să îi lase să fie evacuați.
Este o căutare care a dus la zvonuri conform cărora poliția ia copiii de la părinții care refuză să plece, ceea ce a determinat unele familii să își ascundă fiii și fiicele, oricât de inexplicabil ar părea acest lucru.
„Din păcate, este adevărat”, a spus ea, cu tristețe. „Au existat cazuri de oameni care și-au ascuns copiii pentru că au auzit zvonuri că poliția le va lua copiii cu forța”, a mărturisit polițista. „Dar nu este adevărat. Legea spune că putem lua copiii doar cu permisiunea părinților. În cazul în care copiii nu au părinți, dar au un tutore, putem obține permisiunea serviciilor sociale pentru a-i lua”, a precizat Havrilko.
În schimb, spune ea, voluntarilor li se cere să convingă familiile să plece. Săptămâna trecută, acest lucru a însemnat o vizită într-un sat de lângă Bahmut. „Căutam copii. Aveam o adresă unde ni s-a spus că ar putea locui niște copii. Modul în care abordăm persoanele depinde de situație”, a povestit ea. Uneori, a explicat ea, este nevoie de mai multe vizite și de un sentiment de familiarizare pentru a-i convinge pe oameni să plece.
„A fost o familie care a spus că nu are bani să plece sau să închirieze un loc. Aveau un copil de șapte ani. Bunicul a vrut să plece, dar mama nu a vrut. Așa că, în urmă cu două săptămâni, am găsit un apartament în avans și l-am fotografiat pentru a le arăta imaginile. Și le-am spus «uite, aici veți merge»”, a mai povestit polițista.
„Sunt unele cazuri în care oamenii își echipează subsolurile pentru a le face mai mult sau mai puțin locuibile. Într-un caz, am văzut un generator și copii care se jucau jocuri video. Dar o mulțime de subsoluri nici măcar nu au fost proiectate pentru a servi drept adăposturi antiaeriene. Sunt pur și simplu pline cu lucruri pe care oamenii le-au adus jos pentru a nu se deteriora: covoare, frigidere, mașini de spălat – chiar și cuptoare cu microunde, dintre care niciunul nu funcționează. Arată ca un depozit murdar, umed. Nu există electricitate”, a mai spus Oleksandra Havrilko.
Luptele neîncetate care au cuprins Bahmutul în ultimele săptămâni, după șapte luni de eforturi ale rușilor de a cuceri orașul, nu au făcut decât să se intensifice în ultimele zile, pe măsură ce forțele Moscovei, inclusiv grupul de mercenari Wagner, sunt tot mai aproape de a reuși încercuirea orașului.
Sentimentul că bătălia ar putea intra în ultimele sale zile a fost întărit de pregătirea unor noi linii defensive mai la vest, inclusiv în jurul orașului Kramatorsk, aflat în apropiere, unde noi buncăre și tranșee au fost pregătite rapid.
Și, în ciuda sloganului – repetat atât de soldații de pe câmpul de luptă, cât și de politicieni – că „Bahmut rezistă!” -, în ultimele zile, s-a strecurat un sentiment de sumbră inevitabilitate.
Într-o cafenea din Kramatorsk, Bohdan Zuiakov, Denis Kovalenko și Mikola Sidorov, din Uniunea Voluntarilor din Kramatorsk, au descris cea mai recentă misiune a lor. „27 februarie a fost ultima zi în care am putut intra” în oraș, a afirmat Zuiakov, explicând că au livrat combustibil pentru generatoare, alimente, farfurii și tacâmuri. „Situația nu permite acest lucru”, adaugă Sidorov. „Toate drumurile sunt sub tiruri de armă”, a adăugat el.
„A fost o misiune de două zile. În prima zi, 26 februarie, a fost ceață, iar ceața este prietenul nostru. Ziua de 27 (februarie) a fost teribilă. Chiar și localnicii au spus că abia au reușit să treacă cu viață. A fost cea mai rea zi. Când intram, am văzut soldați lângă drum trăgând și ne-am dat seama că nu va fi ușor. În schimb, a fost un coșmar total. Împușcături peste tot și explozii. Am simțit că e iadul pe Pământ. Ca să spun adevărul, ne era teamă că nu vom mai putea ieși”, a povestit Zuiakov.
„Acum”, a spus Sidorov, „autoritățile ucrainene nu vor lăsa voluntarii să intre”. Kovalenko sugerează că poate aceea a fost ultima lor vizită. „Dacă nu va avea loc un contraatac surpriză, probabil că nu vom putea intra din nou” în Bahmut, a adăugat el.