Giorgia Meloni și-a început eforturile sale de a schimba profund mecanismele de funcționare ale republicii în Italia, eforturi despre care șefa guvernului italian susține că sunt menite să elimine instabilitatea care a caracterizat statul italian după Al Doilea Război Mondial, dar pe care criticii le caracterizează drept o evidentă încercare de monopolizare a puterii politice. Senatul Italiei a aprobat, marți, o controversată reformă constituțională care ar urma să schimbe radical felul în care este ales prim-ministrul și membrii parlamentului, dar și prerogativele fundamentele ale șefului de guvern și ale șefului statului în Italia.

Conform amendamentului propus de Frații Italiei și de Giorgia Meloni, prim-ministrul guvernului Italiei este transformat într-un președinte de facto - ar urma să fie ales direct de populație pentru un mandat de cinci ani, iar partidul său, pe baza acestui vot ar primi automat 55% din mandatele din ambele camere ale parlamentului. Meloni și aliații săi spun că reforma ar încheia lungile perioade de instabilitate guvernamentală care au afectat Italia de-a lungul istoriei sale postbelice. După 1945, Italia a avut 70 de guverne.

Practic, reforma constituțională ar însemna eliminarea alegerilor competitive pentru parlament și ar lega legislativul complet de persoana prim-ministrului. De asemenea, creșterea duratei mandatului la cinci ani și asigurarea unei majorități permanente pentru prim-ministru înseamnă că acesta ar fi aproape imposibil de îndepărtat în cazul în care situația politică o cere. 

Reformele lui Meloni îmbină, astfel, elemente clare de republică semi-prezidențială forte cu elementele republicii parlamentare actuale din Italia și concentrează puterea aproape complet în mâna prim-ministrului, care devine personajul forte în cadrul statului italian.

Reformele lui Meloni au suscitat temeri mari printre politicienii de opoziție care o acuză pe prim-ministră că încearcă să monopolizeze puterea pe fondul unui succes electoral tot mai mare al partidului său, în ultimii ani. În fapt, reforma lui Meloni seamănă foarte mult cu tipurile de legi adoptate de democrațiile eșuate ale anilor '20-'30 în Europa și care au pregătit terenul pentru transformarea lor în dictaturi fasciste.

În fapt, reforma împrumută direct terminologie și mecanisme ale infame Legi Acerbo din 1923, propusă de baronul Giacomo Acerbo și menită să asigure Partidului Național Fascist al lui Benito Mussolini cu o cale de a lua putere totală în statul italian. Legea Acerbo prevedea că partidul care câștigă alegerile, chiar și dacă obține doar o pluralitate modestă de până în 30%, primește automat două treimi dintre mandatele parlamentare.

După adoptarea acestei legi, alegerile din 1924 au fost ultimele alegeri competitive din Italia. Din 1928, fasciștii au transformat Italia într-un stat cu partid unic, iar alegerile au devenit doar un „referendum” prin care italienii „aprobau” sau „respingeau” lista de candidați a Partidului Național Fascist.

Un sistem constituțional precum cel propus de Giorgia Meloni nu există nicăieri în lume, iar formula prin care prim-ministrul primește automat o majoritate artificială după alegeri nu este o metodă de consolidare democratică sau de a produce majorități stabile acceptabilă pentru un stat democratic. 

Numărul de voturi întrunite în Senat nu este suficient pentru majoritatea de două treimi necesară în vederea amendamentelor constituţionale în ambele camere ale parlamentului şi nu se aşteaptă o astfel de majoritate nici în Camera Deputaţilor. Va fi, aşadar, necesar un referendum.

Cu toate acestea, partidele din coaliţia guvernamentală de extremă dreapta au salutat rezultatul. Opoziţia a protestat, ridicând simbolic exemplare ale constituţiei.

Lidera opoziţiei social-democrate, Elly Schlein, a susţinut că reforma va răsturna structura guvernamentală şi va concentra puterea în mâinile unei singure persoane. Opoziţia şi-a anunţat deja intenţia de a acţiona împotriva planurilor respective.

La ultimul referendum similar din Italia, în 2016, premierul de atunci, Matteo Renzi, a pierdut şi a fost nevoit să demisioneze.

Liderii principalelor trei partide de opoziţie din Italia au participat, marţi, pentru prima dată împreună, la o manifestaţie împotriva reformelor pe care majoritatea guvernamentală vrea să le propună. 

La manifestaţia la care au fost prezente în total în jur de 2.000 de persoane au luat parte liderii Partidului Democrat, Elly Schlein, Mişcării 5 Stele, Nicola Fratoianni, şi Alianţei Verzi-Stânga, Angelo Bonelli.