Guvernul federal german vinde în mod constant proprietăți care au aparținut cândva lagărelor de concentrare naziste. Autoritățile susțin că sunt foarte atente cine sunt cumpărătorii, dar conform informațiilor Spiegel, acest lucru este doar parțial adevărat.
Există critici cu privire la gestionarea de către statul german a unor foste lagăre naziste. Guvernul federal a vândut mai mult de zece astfel de proprietăți în trecut, iar trei proprietăți suplimentare sunt în prezent în curs de vânzare. Istoricul Jens-Christian Wagner, expert în studiul nazismului și director al memorialului lagărului de concentrare Buchenwald de lângă Weimar, pare iritat. Lista proprietăților vândute care a fost prezentată recent „cu siguranță nu este completă”.
Cumpărătorii din cazurile enumerate recent au fost în primul rând orașe sau fundații care comemorează masacrele naziste, potrivit răspunsului guvernului federal. Însă unele proprietăți au fost vândute și unor investitori privați.
În 2019, guvernul federal a vândut o proprietate din Chemnitz, Saxonia, unei companii imobiliare pentru 2,75 milioane de euro. Pe amplasament, care a fost odată o filială a lagărului de concentrare Flossenbürg, muncitori forțați și prizonieri de război au produs părți din tancul „Tiger” al Wehrmacht-ului pentru Auto Union în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 2017, guvernul federal a vândut o zonă rezidențială listată din Dachau, lângă München, pentru aproximativ trei milioane de euro. Din 1933 încoace, în apartamente au locuit membrii SS care lucrau în lagărul de concentrare din apropiere.
În același an, ferma Neuendorf a fost vândută cu 500.000 de euro. Evreii au făcut muncă forțată în lagărul de la est de Berlin între 1941 și 1943, iar mulți au fost deportați la Auschwitz.
În 2020, o persoană fizică a achiziționat un buncăr în Weimar, lângă Memorialul Buchenwald, la o licitație pentru 6.500 de euro.
Guvernul federal intenționează în prezent să vândă fosta fabrică de pâine SS din Oranienburg, care a fost construită și exploatată de muncitori forțați din lagărul de concentrare Sachsenhausen, unui investitor privat.
În răspunsul său, guvernul subliniază că atunci când sunt vândute proprietăți deținute de statul federal, nici utilizarea anterioară ca lagăr de concentrare nazist, nici o posibilă legătură cu crimele național-socialiste nu sunt înregistrate statistic. Prin urmare, nu poate fi exclus ca alte proprietăți să fi fost vândute.
Privatizarea nu este întotdeauna problematică. La Neuendorf, de exemplu, o asociație cercetează istoria moșiei. În Chemnitz, există cel puțin o placă memorială.
Sunt aproape 1.000 de lagăre principale și sub-lagăre de concentrare, „nu le putem transforma pe toate în locuri memoriale și să păstrăm fostele lagăre în proprietate publică”, spune istoricul Wagner. „Dar este extrem de important să aruncăm o privire atentă asupra potențialilor cumpărători și a planurilor acestora”, atrage el atenția.
Guvernul federal subliniază că procedează „cu atenție atunci când exploatează aceste proprietăți speciale” și se coordonează în special cu municipalitățile, autoritățile de protecție a monumentelor și fundațiile relevante „pentru a ține cont de aspectele etice și de amintire”. În plus, are grijă să nu se vândă persoanelor pentru care are „dovezi de apartenență la organizații extremiste sau teroriste” sau „alte acte criminale”. Scopul este de a preveni „profanarea” memoriei istorice a victimelor regimului nazist.
Cu toate acestea, guvernul federal nu pare să fi dat întotdeauna dovadă de tactul necesar, notează sursa citată.
În 2020, Agenția Federală Imobiliară (BImA) a vândut la licitație publică un buncăr de protecție civilă RDG din Weimar. Buncărul era fost situat „la 400 de metri est de locul clopotniței (Memorialul Buchenwald)”, a anunțat BImA în broșura de vânzare, adăugând o fotografie cu celebrul memorial și cerând o ofertă minimă de 500 de euro. Fundația memorială în sine a aflat despre asta doar întâmplător, cu puțin timp înainte de licitație - și a cumpărat buncărul cu 12.000 de euro pentru a împiedica folosirea acestuia de extremiștii de dreapta în imediata apropiere a gropilor comune ale lagărului de concentrare Buchenwald.
BImA nu a considerat abordarea sa o problemă până în prezent. Buncărul era mic, proprietatea era „neîngrijită” și doar pentru că proprietatea se afla în apropierea clopotniței, nu se putea presupune că fundația ar fi avut vreun interes să-l achiziționeze, a argumentat instituția când a fost întrebată. De asemenea, nu a oferit proprietatea în avans municipalității. În mod evident, autoritățile nu au recunoscut importanța zonei.
Istoricul Wagner critică abordarea BImA: „În astfel de cazuri, extremiștii de dreapta nu sunt în mod evident interesați să dețină o proprietate de înaltă calitate – ci mai degrabă o locație atractivă din punct de vedere istoric și politic, un trofeu. De aceea este atât de important să nu lăsăm aceste locuri să cadă în mâini greșite”.
O declarație similară face și politicianul de stânga Martina Renner. „Se încadrează în imaginea culturii noastre a amintirii dacă gestionarea atentă a locurilor de detenție și tortură din epoca nazistă este pusă în primul rând în mâinile unei autorități de gestionare a proprietăților imobiliare”, spune membrul Bundestag-ului. Ea pledează pentru „responsabilități noi și diferite pentru aceste locuri și case” - astfel încât, potrivit lui Renner, „dacă și cum pot fi amintite victimele acestei domnii a terorii acolo nu depinde de șansă și de situația financiară adesea tensionată din municipalități”.
Contextul interesului pe care îl manifestă stânga politică este legat de două foste proprietăți ale lagărului de concentrare din Leipzig și Halberstadt. Potrivit unei anchete Spiegel, ambele proprietăți aparțin în prezent unor persoane care au legături cu cercurile extremiste de dreapta.
Potrivit propriilor declarații, guvernul federal știe că situl din Leipzig este „deținut de un extremist de dreapta”, dar „nu există informații” despre vânzarea proprietății. În consecință, guvernul federal nu listează situl printre cele 12 vânzări de astfel de locații de care are cunoștință.