În timp ce Rusia intra cu tancurile pe teritoriul ucrainean în februarie 2022, Vladimir Putin ducea o bătălie paralelă pe frontul de acasă, mai exact în sălile de clasă, transformând școlile în instrumente de propagandă și mijloace de îndoctrinare militară, printr-o bătălie ideologică. Astfel, profesorul Pavel Talankin a relatat pentru The Guardian realitatea din unitățile de învățământ și dezvăluie cum a ajuns să fie premiat și apoi exilat din propria țară.

Într-un liceu din Karabash, un mic oraș industrial din munții Ural, profesorul Pavel Talankin știa că trebuie să documenteze fenomenul.

Aproape peste noapte, școala și comunitatea unită unde Talankin era un educator nonconformist au fost acaparate de propagandă și militarizare. În calitate de videograf al școlii, i s-a cerut să documenteze punerea în aplicare a directivei Kremlinului: formarea unei generații ultranaționaliste, pregătite să se alăture armatei în lupta împotriva Ucrainei.

Fiind împotriva incursiunii Rusiei în Ucraina, Talankin a decis să surprindă și să arate lumii impactul războiului asupra copiilor din Rusia. „Am știut imediat că acest lucru trebuie păstrat pentru înregistrarea istorică. Mi-am dat seama repede că acest material nu poate fi pierdut”, a declarat Talankin pentru Observer.

Ulteriro, înregistrările s-au transformat în Mr Nobody Against Putin (Dl. Nimeni împotriva lui Putin n.r.), un documentar emoționant care a avut premiera luna trecută la festivalul de film Sundance, unde a câștigat Premiul Special al Juriului pentru Documentarul World Cinema.

În primele zile ale războiului, Talankin a contactat canale independente, iar povestea sa a ajuns la cineastul american David Borenstein, care a co-regizat documentarul. Sub pretextul filmării propagandei școlare, Talankin a documentat în secret războiul informațional al lui Putin, având un loc unic în primele rânduri ale istoriei, într-o țară unde jurnalismul independent era interzis.

„Orice jurnalist care ar fi încercat să filmeze ce se întâmplă în școli ar fi fost imediat întemnițat. Am fost pus în această situație unică”, a spus el.

„Ministerul rus al Educației trimitea ordine extrem de detaliate că anumite lecții trebuiau filmate, iar eu mă duceam și filmam.”

În documentar, Talankin arată cum copiilor li se ordonă să mărșăluiască cu steagul rusesc, să citească cărți de istorie proaspăt tipărite care apără invazia Rusiei în Ucraina și să concureze în turnee de aruncare a grenadelor.

Veteranii de război, adesea foști condamnați din cunoscutul grup paramilitar Wagner, vizitează școlile pentru a le predica copiilor „valori patriotice”. De la începutul războiului, Moscova a cheltuit milioane de ruble pentru a forma o nouă generație dispusă să își dea viața în serviciul militar. Analiștii ruși au descris îndoctrinarea ideologică a adolescenților drept unul dintre domeniile în care statul rus se apropie cel mai mult de a fi totalitar.

„Școlile sunt unul dintre principalele locuri în care se răspândește propaganda”, a declarat Talankin. „Fascismul poate prinde rădăcini în cele mai simple moduri, începând din școli, cu copiii”, a adăugat el.

În lumina campaniei de transformare a școlilor rusești în instrumente de militarizare, Putin însuși a declarat anul trecut: „Războaiele nu sunt câștigate de comandanți, ci de profesori”.

De asemenea, și profesorii trebuie să se conformeze noilor directive. În timp ce unii își păstrează părerile pentru ei înșiși, alții îmbrățișează noile metode. Un exemplu în acest sens este Abdulmanov, profesor de Istorie și susținător al lui Vladimir Putin, care îi admiră pe unii dintre cei mai mari susținători ai lui Stalin.

Alții, însă, se luptă cu noile lor roluri de propagandiști, mărturisindu-i lui Talankin neliniștea lor față de schimbarea direcției a școlii. „Mulți profesori nu vor să facă asta, dar sunt prinși în capcană”, a adăugat educatorul.

„Oamenii studiază pentru a deveni profesori și visează să educe copiii, apoi se văd obligați să răspândească propagandă”.

În Karabash, locurile de muncă sunt rare, a spus Talankin, iar pentru mulți - în special pentru profesorii mai în vârstă - dezrădăcinarea vieții lor nu era o opțiune. În cele din urmă, o mare parte din ceea ce se întâmplă în clasă pare o punere în scenă pentru camerele de luat vederi, atât profesorii, cât și elevii citind din notițele pregătite, recitând răspunsurile așteptate de stat.

„Un sat Potemkin”, remarcă Talankin.

Cu toate acestea, avertizează el, efectele militarizării sunt reale și tangibile: „Pentru copiii mai mici, tot ceea ce spune profesorul lor este luat drept adevăr. Impactul pe termen lung al propagandei militare va fi resimțit”.

Studenții mai în vârstă sunt adesea mai sceptici, a spus Talankin, dar el a fost martor direct la puterea propagandei asupra celor din jurul său. Câțiva dintre foștii săi colegi de clasă și prieteni au decis să semneze contracte militare și să lupte în Ucraina. Unii s-au întors acasă în sicrie.

Decizia de a documenta realitatea din școală l-a costat pe Talankin. În vara lui 2024, o mașină de poliție îl aștepta în fața casei sale, în timp ce părerile sale antirăzboi deveniseră cunoscute în Karabash. Astfel, fără să spună nimănui, nici măcar mamei sale, a fugit din Rusia în iunie 2024, ducând cu el șapte hard disk-uri cu filmări.

De la lansarea documentarului său, reacțiile din Karabash au fost mixte. „Chiar ieri, am primit un mesaj de susținere de la cineva de acasă. Dar înainte de asta, am primit o mulțime de amenințări, mesaje vocale lungi în care mi se spunea că sunt un ticălos, un trădător al patriei”, a spus el.

Cu toate acestea, el speră că mulți oameni din orașul său natal și din țara sa natală vor putea viziona filmul. „Vreau ca cât mai mulți oameni din Rusia să vadă acest film - nu doar în Karabash, ci peste tot. Pentru binele lor”.