„Liderul nostru este pentru totdeauna” era un slogan des întâlnit în Siria în timpul președintelui Hafez al-Assad, tatăl actualului președinte sirian, Bashar al-Assad. Mulți glumeau cu referire la imortalitatea „liderului suprem”. Însă, în iunie 2000 Hafez al-Assad a murit, iar regimul său a continuat să trăiască sub conducerea fiului său, Bashar al-Assad – scrie CNN.
Au existat momente în care supraviețuirea regimului Bashar părea pusă la îndoială. Atunci când, în 2011, așa-numita Primăvară Arabă a cuprins întreaga regiune, răsturnând autocrații din Tunisia, Egipt și Libia, iar protestele în masă au izbucnit în Yemen, Bahrain și Siria, unii au început să scrie epitafuri pentru dinastia Assad.
Dar aliații Siriei - Iranul, Hezbollahul libanez și Rusia - au venit în ajutor. În ultimii ani, lupta din Siria între un regim corupt și brutal de la Damasc și o opoziție divizată, adesea extremistă, a părut înghețată pe loc.
Bashar al-Assad, odinioară evitat de colegii săi autocrați arabi, își recâștiga treptat respectabilitatea îndoielnică pe care regimurile arabe și-o acordă reciproc.
Coșmarul războiului civil sirian se apropia de sfârșit? A câștigat Bashar al-Assad? Cu siguranță, aceasta a fost presupunerea multora, în ciuda faptului că mari părți din Siria erau controlate de o miliție kurdă susținută de SUA și de facțiuni sunnite susținute de Turcia; că Hezbollah, Iranul și Rusia sprijineau regimul; că SUA controlau zone din estul Siriei; că Israelul efectua atacuri aeriene când și unde considera de cuviință; și că ISIS, deși înfrânt, încă reușea să lanseze atacuri de tip „hit-and-run”.
Faptul că guvernul de la Damasc era încă în picioare după toate acestea părea o realizare în sine.
Cu toate acestea, a fost o iluzie a victoriei regimului, spulberată brusc în această săptămână după ce opoziția, condusă de Jabhat al-Nusra, cândva afiliată al-Qaeda - redenumită Hay'at Tahrir al-Sham - a lansat o ofensivă din provincia Idlib și, în doar 72 de ore, a reușit să pătrundă până în centrul orașului Alep.
Sâmbătă seara, conturile siriene de pe rețelele de socializare vorbeau despre prăbușirea forțelor guvernamentale în partea de nord a țării, iar rebelii avansau spre orașul central Hama. Acolo, la începutul anului 1982, tatăl lui Bashar a pus armata și serviciile sale de informații să măcelărească mii de oponenți, punând capăt unei revolte conduse de Frăția Musulmană.
Citește și
Putin l-a demis pe generalul care comanda forțele ruse din Siria, după ce orașul Alep a căzut în mâinile trupelor rebele
De ce, în decurs de doar câteva zile, toată rezistența făcută de Assad a fost dată peste cap?
Explicația evidentă este că principalii aliați ai Siriei - Rusia, Iranul și Hezbollah - se află toți sub presiune și au lăsat garda jos.
Hezbollah - care a jucat un rol-cheie în susținerea regimului în timpul celor mai întunecate zile ale războiului civil - și-a retras majoritatea trupelor acasă după 7 octombrie 2023, pentru a lupta împotriva Israelului, care a ucis ulterior majoritatea liderilor de vârf ai grupării.
Rusia a jucat, de asemenea, un rol-cheie în sprijinirea guvernului de la Damasc după ce a trimis trupe și avioane de război în Siria în septembrie 2015. Cu toate acestea, în prezent, principala prioritate a Moscovei este războiul din Ucraina. Și, în sfârșit, consilierii și bazele Iranului din Siria au fost frecvent atacate de Israel în ultimul an.
Dincolo de toate acestea, există realitatea de bază a longevității. Dinastia Assad se află la putere de 53 de ani, din 1971. În timp ce simpla sa supraviețuire este o realizare, nu prea mai are ce să arate.
Corupția endemică și proasta gestionare au fost o povară pentru economie chiar înainte de izbucnirea războiului civil în 2011. De atunci, viața sirianului obișnuit a mers din rău în mai rău. Războiul s-a soldat cu sute de mii de morți, în timp ce alte milioane de persoane au fost fie strămutate în interiorul țării, fie conduse în exil.
„În mod repetat, din 1971, dinastia Assad a supraviețuit provocărilor interne și externe și a trăit pentru a lupta o zi în plus. Cu toate acestea, nimic, nici regimurile, nici liderii, nu durează la nesfârșit. În cele din urmă, totul ajunge la un sfârșit”, comentează CNN.