Imagini dureroase vin de la Mariupol, dar și din satele din zona Harkov recucerite de ucraineni. Sub ocupație rusească sau nu, oamenii încearcă să-și ducă viața printre morminte și ruinele caselor. 

 

Locuitorii din Mariupol încearcă să revină la rutina zilnică, după ce Rusia a preluat controlul asupra întregului oraș, cu excepția oțelăriei Azovstal. Rușii continuă să o bombardeze. Este singurul loc unde nu au reușit să pună piciorul, dar între timp s-au apucat să facă curățenie în restul orașului, care este sub controlul lor. Lucrători ai Ministerului pentru Situații de Urgență din Rusia au fost filmați îndepărtând molozul, tăind lemne pentru localnici și ducându-le apă - ajutor pentru oamenii peste care tot Moscova a trimis prăpădul.

- Din trei camere pe care le-am avut, doar jumătate din una singură a fost salvată, povestește un localnic, Serghei.

- Ce s-a întâmplat?

- Au tras cu tancul.

- Chiar în fereastră?

- Chiar în fereastră, puțin deasupra ferestrei. Lovitura a distrus totul: pereții, mobila. Am venit acasă din adăpost, am deschis ușa, dar apartamentul nu mai era. A fost înfricoșător. A fost foarte înfricoșător. Au tras atât de mult, înfricoșător! spune bărbatul.

E bine măcar că s-a încălzit vremea. Printre blocuri, o coafeză a scos un scaun și o măsuță și tunde clienții pe o alee. „Îmi faceți reclamă, da?” întreabă ea făcând haz de necaz.

Rusia a declarat victoria la Mariupol pe 21 aprilie, după săptămâni de asediu și bombardamente. Înainte de război, orașul era „acasă” pentru peste 400.000 de oameni. Kievul spune că probabil zeci de mii de oameni să fi fost uciși. Alte sute de mii au fost evacuați în masă. Autoritățile locale spun că au mai rămas între 150.000 și 170.000 de locuitori.

De cealaltă parte a liniei frontului, oamenii au început încet-încet să se întoarcă în satele recucerite de forțele ucrainene la est și la nord de Harkov. Nu au mai găsit prea multe lucruri întregi. Dar e casa lor. În genunchi, Tatiana sărută la propriu pământul cu ochii înlăcrimați. „Pământul meu iubit!”

E surprinsă și încântată să descopere câteva dintre animalele ei: „Au supraviețuit, au așteptat două luni!”

Femeia nu-și ascunde durerea și dezamăgirea față de comportamentul Rusiei:  „O națiune soră... Până în ultima clipă nu m-am așteptat la așa ceva, la o asemenea agresiune, la asemenea distrugere. Am venit și am sărutat pământul, pur și simplu l-am sărutat. Casa mea, nu este nimic din ea. Unde să locuiesc, cum să trăiesc?” se întreabă femeia.

Un vecin povestește cum a fost rănit când forțele ruse au intrat în sat.

- Când s-a întâmplat, am fost aruncat de explozie. Am fost rănit la cap, nu am auzit nimic timp de trei zile, sângeram din urechi. Mai târziu, a zburat un alt blestemat de obuz, din lansatorul poziționat acolo. L-am auzit venind, lovind. Am ieșit din casă, mi-am trimis soția la prietenul meu în subsol, dar eu nu am avut timp să mă ascund. Nu mai contează, am supraviețuit”, spune Nikolai. În două, trei zile ne vom întoarce să locuim aici, adaugă el.

- Cum puteți trăi în ruine?

- Cum? Trebuie să curățăm toate astea. O să mergem să locuim cu vecinii noștri, de cealaltă parte a grădinii, casa lor este mai mult sau mai puțin bună. Mi-au spus să merg să stau la ei.