Dacă analizăm strategia de intelligence a Federației Ruse fără a înțelege contextul geografic și istoric în care operează, comitem o eroare fundamentală. Spre deosebire de serviciile occidentale, care prioritizează semnalele electronice (SIGINT) și analiza datelor din satelit, Rusia s-a perfecționat în arta infiltrării umane (HUMINT), a dezinformării și a manipulării directe.
Nu este un sistem sofisticat din punct de vedere tehnologic, ci unul extrem de eficient în a exploata slăbiciunile psihologice și structurale ale democrațiilor. România nu face excepție. Serviciile de informații rusești, moștenitoare ale KGB-ului sovietic, operează pe baza unui set de tehnici consacrate, rafinate de-a lungul decadelor, școala veche a KGB și NKVD este pe deplin prezentă ca metodă, instrumente, forme de acțiune și recrutare. Există trei piloni principali care definesc strategia Moscovei:
1. Infiltrarea și utilizarea agenților de influență – Rusia nu se bazează doar pe spioni clasici, ci pe o vastă rețea de „idiots useful” (idioți utili), persoane publice, jurnaliști, politicieni sau lideri de opinie care pot fi convinși, cumpărați sau manipulați să promoveze agenda Kremlinului.
2. Dezinformarea și propaganda – KGB a inventat termenul de „dezinformare activă”. Aceasta presupune fabricarea și distribuirea de narațiuni menite să slăbească încrederea în instituțiile democratice și să creeze haos.
3. Operațiuni cibernetice și atacuri informatice – Rusia a investit masiv în unități specializate, cum este GRU’s Unit 26165, responsabilă pentru atacuri asupra infrastructurii electorale și furt de date sensibile.
România se află într-o poziție geopolitică esențială pentru interesele Kremlinului. Este membră NATO și UE, are legături istorice și culturale cu Republica Moldova și joacă un rol crucial în apărarea flancului estic. Dacă ne uităm la modul în care Rusia și-a extins influența asupra fostelor state sovietice, modelul aplicat în România devine limpede:
1. Crearea și amplificarea extremismului politic – Partide precum AUR și SOS nu sunt doar fenomene izolate, ci parte a unui model rusesc de construire a mișcărilor anti-occidentale prin intermediul unor figuri „naționaliste” capabile să atragă electoratul dezamăgit. În Republica Moldova, acest fenomen a fost experimentat ani de zile prin partide pro-ruse, cu scopul de a împiedica integrarea europeană.
2. Manipularea platformelor sociale pentru influențarea alegerilor – Conform raportului desecretizat al SRI, România s-a confruntat în alegerile din 2024 cu o rețea de 25.000 de conturi TikTok, coordonate prin Telegram, care au contribuit la ascensiunea unui candidat prorus. Acest model a fost deja aplicat de Rusia în alegerile din SUA (2016), Marea Britanie (Brexit) și Republica Moldova.
3. Compromiterea adversarilor –Strategia kompromat (șantaj și discreditare) este în plină desfășurare. Cazul lui George Simion, care are interdicție de a intra în Republica Moldova și Ucraina din cauza acțiunilor sale subversive și legăturilor sale cu agenții de influență rusești sunt grăitoare. Dosare fabricate, atacuri cibernetice asupra politicienilor pro-europeni și campanii de dezinformare vizează destabilizarea scenei politice românești.
4. Utilizarea infrastructurii cibernetice pentru atacuri directe – Pe 19 noiembrie 2024, infrastructura IT&C a Autorității Electorale Permanente a fost atacată de hackeri, cu peste 85.000 de tentative de infiltrare. Aceeași metodă a fost aplicată de Rusia în SUA (2016), Franța (2017) și Germania (2021). Este același pattern, sunt ei, inamicii istorici ai României și ai Europei, statul ostil de la Răsărit.
În jocul geopolitic al Moscovei, regulile nu există – doar oportunitățile. Algoritmul Kremlinului pentru România este simplu și, din păcate, eficient. Nu vorbim despre invazii convenționale, ci despre manipulare subtilă și bine calculată. Rusia divizează strategic opinia publică prin narative contradictorii, promovând idei precum „UE vrea să ne fure suveranitatea” sau „Suntem o colonie a UE”.
Și cum slăbești cel mai ușor o democrație? Simplu: investești în influencerii potriviți, pe TikTok și alte platforme, ca să promoveze candidatul potrivit Moscovei—evident, fără declarații oficiale de finanțare, dar cu o influență suficient de toxică încât să intoxice discursul public.
Democrația devine vulnerabilă atunci când își pierde coeziunea. Iar Kremlinul știe asta și exploatează la maximum slăbiciunile psihologice și structurale, infiltrând și finanțând discret persoane-cheie în politică, media și societatea civilă. Nu sunt doar agenți, ci „idioți utili” convinși că servesc interesul național, când, în realitate, servesc intereselor unui regim autoritar.
România se află în plină linie de front a unui război hibrid. Cu fiecare campanie electorală, pericolul nu e doar ca România să fie împinsă spre Est, ci să fie împinsă într-o stare permanentă de confuzie și neîncredere, suficient cât să paralizeze orice decizie majoră pentru următorii ani. Iar dacă nu vedem cum ne sunt infiltrate aceste tactici, atunci jucăm jocul exact așa cum vrea Rusia.
Ceea ce am văzut în alegerile din 2024 este doar începutul. Rusia nu dă înapoi; își ajustează metodele. Întrebarea este dacă România este pregătită să învețe din greșelile altor state. România trebuie să acționeze ferm și fără echivoc. Și a acționat prin instituțiile sale de apărare a suveranității, independenței, Constituției și democrației: anularea alegerilor a fost un puternic anticorp care a venit în ultimul moment.
Platformele sociale nu pot rămâne un teritoriu nereglementat unde actori ostili manipulează opinia publică. Infrastructura cibernetică a statului trebuie fortificată împotriva atacurilor străine. Propaganda pro-Kremlin trebuie neutralizată prin interzicerea canalelor de dezinformare și expunerea adevărului. Iar instituțiile democratice trebuie întărite, astfel încât să nu poată fi folosite ca pioni într-un joc mai mare. Câteva reglementări guvernamentale și de acte normative au creat o primă și necesară curea de proiecție pentru a preveni și a descuraja folosirea abuzivă a algoritmilor pe rețelele de socializare, mai ales în privința conținutului politic în interiorul proceselor electorale.
Rusia nu va înceta să încerce să controleze România. Întrebarea nu este „dacă”, ci „când” și „cât de departe vor merge”. Într-un joc în care Occidentul joacă după reguli, iar Rusia după oportunități, supraviețuiesc doar cei care înțeleg jocul și îl joacă mai bine.