O echipă de cercetători a reușit să afle cum poate fi atrasă cel mai bine atenţia unui câine asupra unui obiect. Cercetătorii au urmărit mişcările ochilor câinilor și au concluzionat că aceste animale sunt capabile să asocieze privirea oamenilor cu gestul, arată un studiu publicat în revista ştiinţifică Proceedings of the Royal Society B.

Luate independent, privirea şi gestul „sunt ambele utile, însă combinaţia lor are un efect mai puternic”, a declarat Christoph Voelter, specialist în psihologie comparată la Universitatea de Medicină Veterinară din Viena, citat de AFP, potrivit Agerpres.

Pentru a verifica acest lucru, echipa din Viena a echipat 20 de câini cu un fel de cască care le putea înregistra mişcările ochilor, ca să poată măsura cu precizie în ce direcţie se îndreaptă privirea animalului în diferite scenarii, după cum se arată în studiu.

Cercetătorii au selectat pentru experiment opt câini de rasă mixtă şi exemplare din diferite rase, inclusiv terrieri, ciobăneşti şi pudeli, în total nouă femele şi 11 masculi. Aceştia au fost obişnuiţi să poarte timp de câteva săptămâni echipamentul, derivat dintr-o cască de protecţie pentru câinii de intervenţie.

Câinii au fost supuşi la cinci teste, fiecare repetate de câte şase ori, în laboratorul „Clever Dog Lab” al universităţii veterinare. Fiecare câine a avut în faţă un experimentator aşezat în genunchi, cu câte un bol pe fiecare parte, al cărui conţinut era ascuns. Doar unul dintre boluri conţinea o recompensă.

Experimentatorul a început apoi testul, fie arătând cu degetul spre bolul conţinând recompensa în timp ce se uita la câine, fie arătând spre bol şi uitându-se în acelaşi timp la acesta, fie uitându-se numai la bol şi chiar prefăcându-se că aruncă o minge în direcţia acestuia.

Cercetătorii au constatat că cel mai bun răspuns a venit atunci când experimentatorul a arătat cu degetul spre bolul conţinând recompensa şi uitându-se în acelaşi timp la acesta.

Cel mai slab scor a fost obţinut atunci când experimentatorul s-a prefăcut că aruncă mingea în direcţia bolului.

Pentru cercetători, acest lucru subliniază ipoteza că aceste animale urmăresc indicii de comunicare referenţială, mai degrabă decât indiciile direcţionale. Cu alte cuvinte, câinele ar putea înţelege sensul informaţiilor, mai degrabă decât să se supună pur şi simplu unui ordin.

Însă oamenii de ştiinţă nu se grăbesc să tragă concluzii.

„Cât de mult exact înţeleg ce se întâmplă rămâne o întrebare deschisă”, a declarat Christoph Voelter, care lucrează şi la Institutul Max Planck din Germania.

Cu alte cuvinte, câinii „se supun unei directive imperative de a merge undeva, sau înţeleg acest lucru mai mult într-un mod comunicativ?”, s-a întrebat cercetătorul.

Mai departe, cercetătorii doresc să afle dacă, la fel ca în cazul copiilor, câinii învaţă şi memorează mai bine lucrurile „atunci când ne adresăm lor”, a adăugat Voelter.