Planeta Marte se află la 225 de milioane de kilometri de Pământ și, cu toate acestea, ea afectează formarea „vârtejurilor uriașe” din adâncul oceanelor de pe planeta noastră, potrivit unui nou studiu citat de CNN.

Oamenii de știință au analizat sedimente extrase din sute de locații de pe fundul oceanelor în ultima jumătate de secol pentru a înțelege mai bine forța curenților oceanici din adâncuri. Ei au fost complet surprinși de ceea ce au descoperit.

Sedimentele au arătat că intensitatea curenților marini de adâncime a oscilat în cicluri climatice de 2,4 milioane de ani, potrivit unui studiu publicat marți în revista Nature Communications.

„Ele sunt legate de ciclurile interacțiunilor dintre Marte și Pământ în timp ce se învârt în jurul Soarelui”, a spus Adriana Dutkiewicz, coautor al studiului și cercetător de la Universitatea din Sidney.

Cele două planete se afectează reciproc printr-un fenomen numit „rezonanță”, ce are loc atunci când două corpuri aflate pe orbită în jurul Soarelui acționează printr-un efect gravitațional de atragere și respingere unul asupra celuilalt.

Efectul este descris uneori drept un fel de armonizare între două planete îndepărtate. Această interacțiune schimbă forma orbitelor lor, ceea ce determină și distanța lor față de Soare.

În cazul Pământului, această interacțiune cu Marte rezultă în perioade de creștere a energiei solare – ceea ce înseamnă o climă mai caldă și, în consecință, curenți oceanici mai puternici.

Cu toate că aceste cicluri de 2,4 milioane de ani afectează încălzirea climei și curenții oceanici de pe Pământ, ele sunt cicluri climatice naturale și nu sunt asociate cu încălzirea globală rapidă prin care trecem în prezent.

Autorii spun că acești curenți – sau „vârtejuri uriașe” – pot ajunge până la fundul oceanului, unde provoacă eroziuni și acumulări mari de sedimente, asemănător procesului natural de înzăpezire.

Cercetătorii cred că vârtejurile uriașe ar putea chiar să micșoreze impactul negativ pe care l-ar avea posibilul colaps al „circulației meridionale de răsturnare atlantică” (AMOC), o circulație oceanică vitală care funcționează ca o bandă rulantă ce transportă apa caldă dinspre zonele tropicale spre Atlanticul de Nord.

Dacă acest sistem ar intra în colaps ar avea consecințe climatice catastrofale, temperaturile urmând să scadă foarte mult în unele locuri și să crească în altele.

Oamenii de știință se tem că dacă AMOC nu mai funcționează, apele de suprafață bogate în oxigen nu se vor mai amesteca cu apa din adâncul oceanelor, ceea ce va duce la oceane lipsite de viață. „Rezultatele noastre sugerează faptul că vârtejuri de adâncime mai intense într-o lume mai caldă ar putea preveni o astfel de stagnare a oceanelor”, a explicat Dietmar Muller, profesor de geofizică de la Universitatea din Sydney.