În filmul SF "The Martian" din 2015, actorul Matt Damon a interpretat rolul unui astronaut care a supravieţuit cu ajutorul unei diete bazate pe cartofi cultivaţi pe Marte în timp ce a rămas blocat pe "Planeta Roşie". În prezent, o companie din New York care produce combustibil pentru avioane cu amprentă negativă de carbon doreşte să ducă meniul gastronomiei interplanetare într-o cu totul altă direcţie, informează Reuters. 

Inovaţia acestei companii a plasat-o în finala unui concurs sponsorizat de NASA pentru a încuraja dezvoltarea unor tehnologii de generaţie viitoare pentru a acoperi nevoile alimentare ale astronauţilor, notează Agerpres.

Air Company din Brooklyn, deţinută de un număr restrâns de acţionari, a dezvoltat o metodă pionierească de reciclare a dioxidului de carbon expirat de astronauţii din spaţiu pentru a obţine nutrimente pe bază de drojdie cu scopul de a fabrica shake-uri proteice create pentru a hrăni echipajele aflate în misiuni de lungă durată în spaţiul îndepărtat. 

"Este cu siguranţă un produs mai nutritiv decât Tang", a declarat cofondatorul şi directorul tehnic al companiei newyorkeze, Stafford Sheehan, referindu-se la o băutură la plic popularizată în 1962 de astronautul John Glenn atunci când a devenit primul american care a realizat o survolare orbitală a Pământului. 

Stafford Sheehan, care deţine un doctorat în chimie fizică la Universitatea Yale, a dezvăluit că a dezvoltat iniţial tehnologia sa de conversie a carbonului ca o metodă de a produce alcool de puritate ridicate pentru combustibil de avioane, parfumuri şi vodcă. 

Concursul "Deep Space Food Challenge", sponsorizat de NASA, l-a făcut pe Stafford Sheehan să îşi modifice invenţia pentru a produce proteine, carbohidraţi şi grăsimi comestibile pe baza aceluiaşi sistem. 

Băutura astfel rezultată, bazată pe o proteină unicelulară, a intrat în concursul NASA şi are consistenţa unui shake proteic obţinut din zer, a precizat cofondatorul companiei newyorkeze. Stafford Sheehan a comparat aroma acestuia cu cea a produsului "seitan", un preparat care se aseamănă cu tofu şi care este obţinut din gluten extras din grâu. "Seitan" îşi are originea în gastronomia Asiei de Est şi a fost adoptat de vegetarieni ca substitut al cărnii. 

Pe lângă băuturile proteice, acelaşi proces poate fi utilizat pentru a crea mai mulţi înlocuitori bogaţi în carbohidraţi pentru pâine, paste şi tortilla. De dragul varietăţii culinare, Stafford Sheehan spune că smoothie-ul său poate fi suplimentat în timpul misiunilor cu alte produse comestibile sustenabile. 

AIRMADE, tehnologia patentată de compania newyorkeză, a fost unul dintre cei opt câştigători anunţaţi de NASA în această lună în cea de-a doua fază a concursului său dedicat alimentelor spaţiale, alături de un premiu de 750.000 de dolari. Runda finală a concursului va avea loc în perioada următoare. 

Printre ceilalţi câştigători s-au aflat un sistem bioregenerativ creat de un laborator din Florida pentru a cultiva legume proaspete, ciuperci şi chiar larve de insecte care pot fi utilizate ca micronutrimente; un proces de fotosinteză artificială dezvoltat de o companie din California pentru a crea ingrediente alimentare pe bază de plante şi fungi; şi o tehnologie de fermentare cu ajutorul gazelor dezvoltată de o firmă din Finlanda pentru a produce proteine unicelulare. 

Un premiu de până la 1,5 milioane de dolari va fi împărţit între viitorii câştigători ai concursului. Deşi puţini dintre câştigători - sau chiar niciunul - au şanse să apară în celebrul ghid gastronomic Michelin, ei marchează totuşi un pas important ce a fost făcut după băutura la plic Tang şi gustările uscate congelate ce erau consumate de astronauţi în perioada de început a călătoriilor spaţiale. 

De asemenea, noile produse obţinute prin cultivarea alimentelor sunt mai apetisante şi promit să fie mult mai nutritive decât cartofii fictivi crescuţi de Matt Damon cu ajutorul unui fertilizant obţinut din fecale umane în filmul "The Martian". 

"Aceea a fost o idee dusă la extrem de un film produs la Hollywood", a declarat Ralph Fritsche, directorul departamentului de culturi spaţiale din cadrul Centrului Spaţial Kennedy, administrat de NASA în statul american Florida, adăugând că utilizând doar dejecţii umane "nu se obţine o sursă completă de nutrimente de care plantele au nevoie pentru a creşte şi pentru a prospera". 

Menţinerea unei alimentaţii echilibrate pentru astronauţii închişi pentru perioade extinse în spaţiul limitat şi lipsit de gravitaţie al vehiculelor spaţiale aflate pe orbita joasă a Terrei a reprezentat multă vreme o provocare pentru NASA. În ultimele două decenii, echipajele de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale au supravieţuit cu ajutorul unei diete bazate pe alimente precongelate, însoţite de unele preparate proaspete, care le erau livrate prin misiuni regulate de reaprovizionare. 

Echipajele de pe ISS au realizat şi o serie de experimente, cultivând diverse legume pe orbită, inclusiv salată, varză, kale şi ardei iuţi, potrivit NASA. 

Însă imperativul unei producţii autonome de alimente cu conţinut redus de deşeuri şi care necesită resurse minimale a devenit tot mai pronunţat în prezent, când NASA vizează revenirea astronauţilor americani pe Lună şi, mai târziu, o explorare cu echipaj uman a planetei Marte şi dincolo de ea. 

Progresele realizate în domeniul producţiei de alimente în spaţiu are şi aplicaţii directe pe Terra, pentru a hrăni populaţia tot mai numeroasă a planetei noastre, într-o eră în care schimbările climatice au făcut ca hrana să se împuţineze şi să devină mai greu de produs, a declarat Ralph Frietsche. 

"Modulele de agricultură în mediu controlat, primele module pe care le vom desfăşura pe Lună, vor prezenta anumite asemănări cu fermele verticale pe care le vedem deja aici, pe Pământ", a adăugat el. 

Sistemul dezvoltat de compania lui Stafford Sheeham funcţionează preluând dioxidul de carbon din aerul expirat de astronauţi şi combinându-l cu hidrogenul gazos extras din apă prin electroliză. Amestecul rezultat de alcool şi apă este introdus apoi într-o cantitate mică de drojdie pentru ca aceasta să crească şi să devină o sursă regenerabilă de proteine unicelulare şi de alte nutrimente. 

În esenţă, a explicat Stafford Sheeham, dioxidul de carbon şi hidrogenul formează o materie primă pe bază de alcool care hrăneşte drojdia, "iar drojdia este hrană pentru oameni". "Nu reinventăm produse, doar le obţinem într-o manieră mai sustenabilă", a adăugat antreprenorul newyorkez.