Timp de două săptămâni în 1976, Nadia Comăneci a fost probabil cea mai cunoscută persoană de pe planetă - a obținut șapte scoruri perfecte la Olimpiada de la Montreal, fiind prima gimnastă din istorie care a primit nota 10. Patru ani mai târziu, toată lumea se aștepta la o nouă evoluție stelară a „Zeiței de la Montreal” și cu toate că ar fi trebuit să câștige din nou aurul la individual compus, ea a ajuns în mijlocul unuia dintre cele mai aprinse incidente de la Jocurile Olimpice de la Moscova.

La doar 14 ani și 1.50 înălțime, micuța Nadia a fost vedeta incontestabilă a Jocurilor Olimpice de la Montreal, obținând trei medalii de aur și șapte scoruri perfecte, demonstrând că primul 10 din istorie nu a fost doar o întâmplare.

Evoluția ei la paralele inegale a fost întâmpinată cu urale zgomotoase, în timp ce pe tabela care nu putea să afișeze decât trei cifre a apărut „1.00” - nimeni nu credea că cineva va putea obține un scor perfect.

Nadia a terminat cu patru scoruri de 10 și medalii de aur la paralele inegale și bârnă - considerată una dintre cele mai periculoase discipline din gimnastică - aparatul unde Nadia a uluit pe toată lumea.

Neînfricata Nadia a obținută încă două scoruri maxime, ultima notă perfectă obținând-o la sol, și a luat aurul și la individual compus.

Transformarea Nadiei într-o vedetă internațională - a apărut pe coperta revistelor Time, Newsweek și Sports Illustrated în aceeași săptămână - a fost una neașteptată și bruscă, scrie CNN.

Dar cu toate că a primit distincția de Erou al Muncii Socialiste, ea a fost ținută constant sub supraveghere de regimul Ceaușescu, care se temea că Nadia va încerca să fugă din țară.

Patru ani mai târziu, o Nadia foarte diferită s-a întors la Olimpiadă de la Moscova. La 18 ani, ea era cu 10 centimetri mai înaltă, avea 9 kilograme în plus și suferea de sciatică.

Totuși, Nadia a reușit să câștige din nou medalia de aur la bârnă și încă un aur pentru exercițiul de la sol. Unul dintre cele mai aprinse incidente de la această Olimpiadă a avut loc în competiția de individual compus, unde a fost depășită de gimnasta sovietică Elena Davîdova.

Exercițiul la bârnă al Nadiei a fost perfect, nota neputând fi mai mică de 9,95, suficient ca ea să devină din nou campioana olimpică absolută.

Cu toate acestea, juriului i-a luat 28 de minute să se decidă asupra notei pe care să i-o acorde Nadiei - într-un final, arbitra din Uniunea Sovietică i-a acordat un scor mai mic care i-a înmânat victoria Davîdovei și a lăsat-o pe Nadia pe locul doi, cu doar 0,75 de puncte sub scorul sportivei din URSS și la egalitate cu sportiva din Germania de Est, Maxi Gnauck.

Pe lângă dorința mare a Moscovei de a câștiga aurul sub orice formă, incidentul a oferit, poate, și un indiciu că relațiile dintre Uniunea Sovietică și România lui Ceaușescu se înrăutățeau.

În 1989, la doar câteva săptămâni înainte de căderea regimului lui Ceaușescu, Nadia a reușit să fugă din România, stabilindu-se mai întâi în Canada, apoi în SUA, unde, în 1996, s-a căsătorit cu Bart Conner, o vedetă a gimnasticii masculine din America, și a condus o școală de gimnastică în Norman, Oklahoma.

În 2000, Nadia a fost numită una dintre atletele secolului XX de către Academia Mondială de Sport Laureus.

Finala de la sol de la Olimpiada de la Paris de anul acesta a fost și ea în centrul unei controverse în care a fost implicată o gimnastă din România. Ana Maria Bărbosu a ocupat inițial locul 3 cu nota 13.700, dar după ce americanii au făcut contestație, nota sportivei lor, Jordan Chiles, a fost modificată de la 13.666 la 13.766 și a câștigat astfel medalia de bronz în locul româncei. Gimnasta Sabrina Voinea a încheiat concursul pe locul 5.

Citește și: Reacțiile Nadiei Comăneci și Ecaterinei Szabo după ce o americancă i-a suflat medalia Anei Bărbosu după o contestație