Când Rusia a invadat Ucraina în primăvara anului 2022, președintele Vladimir Putin a presupus în mod eronat că va fi o preluare rapidă a puterii. De fapt, la trei ani distanță, negociatorii din ambele țări explorează provizoriu ideea unei ieșiri negociate dintr-un conflict în mare parte blocat.
Deci, ce a greșit Kremlinul în evaluarea inițială? Pe lângă subestimarea vulnerabilităților armatei ruse, analiștii au sugerat că Moscova a calculat greșit și sprijinul pe care Rusia îl va primi din partea ucrainenilor din estul țării, care au legături etnice strânse cu Rusia, scriu în The Conversation Ben Horne, profesor asistent la Facultatea de Științe Informaționale, Catherine Luther, profesor de jurnalism și mass-media și R. Alexander Bentley, profesor de antropologie, toți trei de la Universitatea din Tennessee, care au realizat un studiu despre ce simt ucrainenii legat de Rusia.
Studiul recent publicat privind sentimentul ucrainean față de Rusia înainte și după invazie susține eroarea de calcul a Kremlinului în legătură cu sprijinul pe care l-ar primi Moscova în estul țării invadate. Studiu arată că chiar și acei ucraineni care aveau legături strânse cu Rusia pe baza etniei, limbii, religiei sau locului au schimbat dramatic loialitatea imediat după invazie. De exemplu, chiar înainte de invazia din 2022, vorbitorii nativi de limbă rusă din estul Ucrainei aveau tendința de a da vina pe Occident pentru tensiunile cu Rusia. Însă imediat după invazie, ei au dat vina pe Moscova în proporție aproximativ egală cu ucrainienii care nu vorbesc limba rusă.
Mai mult, această schimbare nu a fost doar o reacție de scurtă durată. La trei ani după invazie, cei trei profesori au continuat sondajul și au constatat că ucrainienii încă dau vina pe Rusia pentru tensiuni într-o măsură care nu a fost niciodată atât de unanimă înainte de 2022.
Studiul face parte dintr-un proiect mai amplu care explorează eficacitatea propagandei ruse în influențarea adulților vorbitori de limbă rusă din anumite state post-sovietice. Primul sondaj a fost lansat în toamna anului 2020, iar întrebarea privind tensiunile dintre Ucraina și Rusia a fost pusă pentru prima dată în februarie 2022, imediat înainte de invazia Rusiei în Ucraina.
Sondajele au fost completate de peste 1.000 de vorbitori de limbă rusă din Ucraina – cu excepția Crimeii și a regiunii separatiste Donbas, din motive de securitate – și din Belarus. În timp ce sondajele din primăvară din Ucraina au fost realizate față în față, celelalte au fost efectuate prin telefon, din cauza situației politice din fiecare țară.
Belarus a fost aleasă deoarece are un context istoric, lingvistic și etnic similar cu cel al Ucrainei, dar cele două națiuni au urmat traiectorii geopolitice diferite. La scurt timp după căderea Uniunii Sovietice în 1991, Belarus, la fel ca Ucraina, a avansat în încercarea de a construi sisteme democratice. Însă, după ce președintele belarus Aleksandr Lukașenko a ajuns la putere în 1994, țara a devenit un stat autoritar, cu o dependență ridicată de Rusia pentru sprijin politic și economic.
În termeni generali, Ucraina a avut o traiectorie opusă. Relațiile dintre Ucraina și Rusia au fluctuat în primii ani de independență. Însă, de la protestele din noiembrie 2013 până în februarie 2014, a apărut o conducere ferm pro-occidentală.
Cu toate acestea, anumite segmente ale populației din Ucraina au continuat să manifeste afinități față de Rusia, în special generația mai în vârstă, vorbitoare de limbă rusă, din estul țării.
Sondajele celor trei profesori de la Univesitatea din Tennessee oferă un fel de experiment natural care analizează impactul invaziei ruse asupra sentimentului public pro-rus anterior.
Ucraina servește ca grup „de tratament”, iar Belarus ca grup de „quasi-control”, factorul distinctiv fiind invazia rusă. Întrebările pe care cei trei le-au pus au fost: „Cine credeți că este responsabil pentru agravarea tensiunilor dintre Rusia și Ucraina?” și „În general, cum afectează politicile ruse țara dumneavoastră?”.
Cei trei cercetători au constatat că în Ucraina, dar nu și în Belarus, opiniile geopolitice au fost puternic unificate de experiența invaziei. La un anumit nivel, acest lucru nu este surprinzător – la urma urmei, este de așteptat ca populația unei țări invadate să nutrească un anumit grad de resentiment față de armata invadatoare, scriu profesorii.
Dar ceea ce au găsit cel mai interesant este că acest efect în Ucraina a depășit cu mult diviziunea dintre diferite identități existente înainte de invazie. Acest lucru a fost cel mai evident în percepția oamenilor cu privire la cine era de vină pentru tensiunile crescânde.
Înainte de invazie, 69,7% dintre respondenții din Ucraina în ansamblu dădeau vina pe Rusia pentru tensiunile dintre cele două țări, iar 30,3% dădeau vina pe NATO, Ucraina sau SUA. Până în august 2022, 97,3% dintre respondenții din Ucraina dădeau vina pe Rusia pentru tensiuni, iar doar 2,7% dădeau vina pe NATO, Ucraina sau SUA.
În comparație, în țara vecină, Belarus, 15,5% dintre respondenți dădeau vina pe Rusia pentru tensiunile dinaintea invaziei, iar doar 21,9% dintre respondenți dădeau vina pe Rusia pentru tensiunile de după invazie.
Această unanimitate aproape totală în Ucraina maschează schimbările masive care apar atunci când datele sunt defalcate în funcție de diferențele demografice. De exemplu, vina a variat foarte mult între regiunile Ucrainei înainte de invazie, dar s-a uniformizat după invazie. Înainte de invazie, doar 36,0% dintre respondenții din estul Ucrainei și 51,4% dintre respondenții din sudul Ucrainei au dat vina pe Rusia pentru tensiuni. După invazie, peste 96% dintre respondenții din ambele regiuni au dat vina pe Rusia.
Un efect similar poate fi observat și în cazul altor diferențe demografice. Doar 30,6% dintre catolicii din Ucraina au dat vina pe Rusia pentru tensiunile dinaintea invaziei, în timp ce 83,0% au dat vina pe Rusia ulterior.
Opiniile care erau stratificate înainte de invazie au devenit uniforme după aceea.
Pentru a verifica dacă această tendință nu a fost doar un fenomen imediat după invazie, cercetătorii au realizat din nou sondajele în septembrie 2024 și februarie 2025. Proporția totală a ucrainienilor care au dat vina pe Rusia pentru tensiuni a rămas ridicată, cu 85,7% și, respectiv, 84,5%. Și, din nou, aceste rezultate s-au menținut în toate grupurile demografice.
În februarie 2025, cel mai recent sondaj, 77,2% dintre respondenții din estul Ucrainei și 83,0% dintre respondenții din sud au dat vina pe Rusia. Catolicii din toată Ucraina au continuat să dea vina pe Rusia, cu 90,7% în septembrie 2024 și 90,6% în februarie 2025. În ansamblu, s-a înregistrat o ușoară scădere a procentului celor care dau vina pe Rusia, oboseala războiului fiind un posibil motiv.
Constatările celor trei experți sugerează că, în perioade de amenințare colectivă, diviziunile din cadrul unei societăți tind să se estompeze, deoarece oamenii se unesc pentru a face față unui dușman comun.
Și acest lucru ar putea avea consecințe enorme în prezent, în contextul în care diverse părți, inclusiv SUA, analizează propuneri de pace pentru a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. Printre opțiunile luate în considerare se numără un scenariu în care liniile frontului actuale sunt înghețate.
Acest lucru ar implica recunoașterea teritoriului Crimeii ocupat de Rusia și a regiunilor separatiste Donetsk și Luhansk ca parte a Rusiei. Dar ar însemna, de asemenea, cedarea efectivă a provinciilor sud-estice ale Ucrainei, Herson și Zaporojie, către Rusia.
Deși sondajele realizate de profesorii de la Universitatea din Tennessee nu pot spune cum va fi perceput acest lucru de către populația din Crimeea, Donețk și Luhansk, studiul a inclus și regiunile Herson și Zaporojie. Rezultatele arată că sentimentul de identitate ucraineană s-a întărit chiar și în rândul populației vorbitoare de limbă rusă din aceste zone.