Când Angela Merkel a ieșit din mașină în fața unui adăpost pentru solicitanți de azil din Spandau, Berlin, în septembrie 2015, Anas Modamani, un refugiat sirian în vârstă de 18 ani, habar n-avea cine era aceasta când a abordat-o pentru a face un selfie. Fotografia i-a schimbat viața, scrie The Guardian.
„Am presupus că era cineva interesat să vadă cine suntem, cum ne descurcăm”, spune el, referindu-se la sutele de oameni cu care sosise în capitala Germaniei cu o zi înainte, după o călătorie lungă și anevoioasă din țara sa sfâșiată de război.
„I-am spus să facem o poză. O secundă mai târziu, oamenii strigau: „Mama Merkel”… abia mai târziu am aflat cine este: femeia din spatele deciziei istorice de a nu închide granițele Germaniei, ci de a lăsa să intre refugiați din Siria”, își amintește sirianul.
„Nu mi-aș fi putut imagina niciodată puterea pe care o poate avea un singur selfie”, spune Modamani, acum în vârstă de 27 de ani.
După ce o imagine a momentului selfie a fost inclusă în autobiografia recent publicată de Merkel, „Libertate”, Modamani a fost inundat cu mesaje de la prieteni și cunoscuți cu capturi ale paginii. El spune că este o recunoaștere binevenită, „însemnând că acum va face parte din istorie pentru totdeauna”.
De la căderea dictatorului sirian Bashar al-Assad în decembrie, Modamani, care și-a construit cu succes o nouă viață și acum lucrează ca producător de videoclipuri la Berlin, a fost numit drept unul dintre cele mai proeminente voci dintre cei aproape 1 milion din sirieni din germania.
„Este de necrezut. Mă simt ca o persoană nouă”, spune el. „Nu trebuie să-mi mai fac griji, așa cum am făcut-o ani de zile cu privire la familia mea din Siria și să mă bucur de faptul că acum am două „Heimaten”[cuvântul german care rezumă patria și apartenența].”
Mulți prieteni și vecini germani, spune el, s-au alăturat sărbătorii din Siria. „Au recunoscut importanța, pentru noi a fost ceea ce a fost pentru ei căderea Zidului Berlinului.”
„Willkommenskultur”, ospitalitatea germană cu care au fost întâmpinați sirienii în 2015 rămâne un sentiment de durată, crede el, chiar dacă spune că a fost șocat de faptul că după câteva ore de la prăbușirea regimului, politicienii din extrema dreaptă AfD și conservatorii CDU/CSU – despre care se așteaptă să conducă următorul guvern – au făcut eforturi pentru întoarcerea sirienilor acasă. Întrucât sunt așteptate alegeri anticipate în februarie, aceasta a devenit deja o problemă principală. Între timp, autoritățile au pus pe așteptare procesul de luare a deciziilor cu privire la cererile de azil restante ale cetățenilor sirieni.
Incertitudinea provoacă multă anxietate, spune el, pentru mulți dintre zecile de mii de sirieni din forța de muncă germană, inclusiv mecanicii auto, inginerii și aproximativ 6.000 de medici sirieni și alte mii de lucrători.
Deși își exprimă recunoștința față de statul german, care i-a plătit studiile, i-a oferit lecții de limbă, i-a acoperit chiria și i-a dat acces la cetățenia germană, el recunoaște, de asemenea, cât de dureroasă a fost uneori experiența de a fi refugiat și cum a suferit umilințe din partea populiștilor de extremă dreapta ai Germaniei din cauza selfie-ului.
Imaginea a fost manipulată de extrema dreaptă din Germania pentru a-l face pe Modamani să arate ca un terorist și a fost legată în campanii de dezinformare de atacurile teroriste de la Berlin și Bruxelles. Rapoartele au fost preluate de presa arabă care a repetat minciunile.
„A fost cel mai rău moment din viața mea”, spune Modamani. „Mi-am petrecut aproximativ un an ascunzându-mă acasă, cu frică să ies, pierzându-mi voința de a vorbi cu oamenii, din cauza minciunilor de pe rețelele de socializare, care spuneau că am ucis oameni.”
Și mai gravă a fost durerea pe care a provocat-o mamei sale, spune el, „care a citit în presa arabă „Anas este un terorist”. Mama a plâns zile întregi, fiind bombardată cu mesaje de la oameni care îi spuneau „fiul tău este terorist în Germania”. Așa că, inițial, mulțumită de imagine, mama mi-a spus: „Nu vreau să mai văd niciodată această fotografie”.
Modamani se întoarce în Siria în februarie. Echipele de televiziune germană îl vor urma când acesta își va vizita familia pentru prima dată în nouă ani și casa lor distrusă din suburbia Damasc, Darayya, locul crimelor în masă făcute de forțele guvernamentale.
El plănuiește să reconstruiască casa cu economiile sale și să contribuie la reconstrucția Siriei, despre care speră că „va deveni mai modernă și la fel de deschisă către lume ca și Europa”.
Etajul de jos va fi pentru părinții lui; ultimul etaj pentru Modamani și iubita lui, Anna, inginer mecanic din Kiev, pe care a cunoscut-o la Berlin în timpul studiilor și a cărei familie a ajutat-o să o aducă în Germania după începutul invaziei pe scară largă a Rusiei.
„Vorbim despre cum ne-am putea împărți timpul între Berlin și Damasc – și Kiev, odată ce războiul se va termina acolo”, spune el. El susţine că Berlinul – „locul în care am crescut” – va rămâne casa lui principală „atâta timp cât AfD nu ajunge la putere”.
Se gândește la ce i-ar spune lui Merkel dacă s-ar întâlni acum. „Că nu am dezamăgit-o. Am reușit cu șansele care mi s-au oferit.” Pentru a inventa propria ei expresie folosită în apogeul crizei refugiaților, „Wir schaffen das” (putem face asta), el spune: „Ich habe es geschafft [am reușit]”.