Mulțumiri se cuvin lui Vladimir Putin, Donald Trump și, în special, lui JD Vance: Naționalismul agresiv și haosul pe care le promovează acești trei bărbați au făcut ca populismul de extremă dreapta să fie din nou înfricoșător, influențând mai multe alegeri recente, inclusiv votul prezidențial din România de duminică, scrie editorialistul Marc Champion într-un articol de opinie din Bloomberg.

Prezentăm, în continuare, textul integral al lui Marc Champion din Bloomberg, tradus în limba română.

„Acestea ar trebui să fie vești bune pentru oricine recunoaște potențialele daune pe care le poate provoca o campanie naționalistă generală. Dar, să nu vă înșelați, fără o transformare radicală în abordarea lor, această pauză pentru partidele tradiționale de centru-dreapta și stânga va fi de scurtă durată.

Mai întâi a fost Canada, unde războaiele comerciale ale lui Trump și discuțiile despre transformarea țării în statul american cu numărul 51 au contribuit la ștergerea unui avans important în sondajele de opinie pentru Partidul Conservator, care seamănă cu MAGA. Apoi, duminică, primarul Bucureștiului și pasionatul de matematică Nicușor Dan a obținut o victorie la fel de dramatică, revenind din urmă, pentru a câștiga președinția României. El a candidat ca independent moderat împotriva lui George Simion, un naționalist care își pusese și el culorile pe catargul lui Trump.

Citește și:

ANALIZĂ Haaretz: Netanyahu și guvernul său au pariat pe extrema dreaptă antisemită din România și au pierdut în stil mare

Vance a stârnit controverse în România la începutul acestui an, când a folosit anularea de către țară a unui vot prezidențial din primul tur din noiembrie pentru a acuza Europa de abandonarea democrației. Vance a respins temeiul acestei decizii judecătorești - constatările serviciilor de informații ale unei campanii masive TikTok organizate și plătite de Rusia - ca fiind „fragile”. Însă, așa cum am scris cu puțin timp înainte de repetarea primului tur de scrutin din 4 mai, au apărut o serie de dovezi care susțin decizia.

În cazul României, cea mai mare schimbare care a determinat rezultatul de duminică a fost actul de război hibrid al lui Putin. Candidatului Rusiei i-a fost interzis să mai candideze. Dar când Simion a câștigat primul tur din această lună într-un mod și mai convingător, succesul său a provocat o reacție negativă. Prezența la vot a crescut vertiginos în turul doi. Mulțimile de la București, care îl proclamau pe Dan la victoria sa cu 54% la 46%, au scandat: „Rusia, nu uita, România nu-i a ta!”.

De fapt, votul s-ar putea să fi fost influențat de creșterea uriașă a participării alegătorilor din Republica Moldova vecină, unde peste 1 milion de oameni au dublă cetățenie. Simion și partidul său, Alianța pentru Unirea Românilor, au strigat în dezacord, dar până acum fără a oferi dovezi. Este suficientă explicația că aceștia se angajau să reunifice Moldova cu România și să oprească ajutorul militar acordat Ucrainei. Ambele propuneri reprezintă amenințări existențiale pentru micul stat ex-sovietic, una dinspre vest și cealaltă dinspre est.

Acestea sunt evadări superficiale pentru elitele politice care par să nu fi înțeles încă amploarea furiei resimțite de alegătorii care își doresc o schimbare autentică. În acest weekend au apărut semnale de alarmă și în Portugalia, unde coaliția de centru-dreapta, aflată la guvernare, a mărit numărul de locuri pe care le controlează în parlament în alegerile anticipate de duminică. Cu toate acestea, aceasta nu a reușit să obțină majoritatea, iar știrea principală a zilei a fost că partidul de extremă dreapta Chega a crescut la 23% din voturi, în principal în detrimentul socialiștilor de centru-stânga. Sistemul tradițional bipartit al țării pare acum distrus.

Citește și:

ANALIZĂ Alegerea lui Nicușor Dan, în Der Spiegel: O victorie la limită pentru Europa, un examen final de ultim moment pentru România

Există o lecție aici pentru toate partidele de centru, în special pentru cele de stânga care și-au pierdut încrederea în sprijinul tradițional de bază din rândul muncitorilor. Dacă vor să supraviețuiască, acești politicieni trebuie acum să fie văzuți ca realizând schimbarea fundamentală și îmbunătățirea economică pe care atât de mulți alegători și le doresc. Gestionarea și adaptarea nu vor fi suficiente.

Polonia prezintă provocarea. Fostul președinte al Consiliului European, Donald Tusk, și partidul său Platforma Civică au recâștigat puterea de la partidul populist Lege și Justiție la sfârșitul anului 2023.

Însă îndeplinirea promisiunilor de reformă s-a dovedit dificilă, mai ales cu un președinte al Legii și Justiției încă în funcție pentru a bloca schimbările legislative. Duminică, primarul Varșoviei și aliatul lui Tusk, Rafal Trzaskowski, a câștigat primul tur al votului prezidențial cu un avans mic față de rivalul său din cadrul formațiunii Lege și Justiție. Rezultatele puternice ale altor doi candidați de extremă dreapta sugerează o luptă dificilă pentru a câștiga turul doi. Trzaskowski s-a angajat să „accelereze schimbările”.

Există o dinamică similară în democrațiile occidentale. Nu contează că Brexitul nu a reușit în mod clar să își îndeplinească niciuna dintre promisiunile sale în Marea Britanie sau că Trump și administrația sa seamănă uneori cu o mașinărie de circ scăpată de sub control. Ideea este că sparg lucrurile, ceea ce vor să vadă mulți alegători. Și atât timp cât populiștii de tip MAGA sunt singurii care oferă o schimbare radicală, probabil că vor putea să facă față unui val crescând de frustrare a alegătorilor.

Deci, da, agresivitatea stângace a lui Trump și a lui Putin subminează, deocamdată, credibilitatea acoliților lor populiști din democrațiile occidentale. Totuși, acest răgaz va conta prea puțin dacă moderații nu pot găsi modalități de a demonstra că recunosc nevoia de schimbare și de a o pune în aplicare.

Citește și:

Lecție din România, prezentată în Financial Times: Cum să nu lupți împotriva populismului

Este, ce-i drept, o sarcină dificilă. Îmbunătățirea productivității și a asistenței medicale, abordând în același timp schimbările climatice și oprind agresiunea rusă în Europa, este infinit mai dificilă decât alimentarea teoriilor conspirației anti-vaccin și a războaielor culturale sau promițând ajutoare inaccesibile. Dar liderii care recunosc pagubele vaste pe care le poate provoca haosul populist vor trebui să fie mai îndrăzneți. Trebuie să se certe, să își asume riscuri și să-și încalce propriile tabuuri.

Noul președinte al României, ca să numim doar un exemplu, ar trebui să își folosească puterile semnificative, chiar dacă limitate, pentru a lansa un atac de mare amploare împotriva corupției, forțându-l să intre într-un război deschis cu partidele tradiționale care nu numai că conduc guvernul și legislativul, dar l-au ajutat și să câștige turul doi

Acest lucru va necesita niveluri de curaj politic care nu au fost încă demonstrate. Dar probabil că este, în acest moment, și o alegere binară. Dacă politicienii centriști nu pot face față furiei pe care o simt atât de mulți alegători față de eșecul unei ere de creare de bogăție și schimbare culturală fără precedent, atunci este doar o chestiune de timp până când acei lideri vor fi victime ale acțiunilor publice.”