Îl poate jigni pe Zelenski, poate reglementa debitul apei la duşuri, ameninţa judecătorii şi torpila pieţele mondiale. Şi pentru că poate, o face: în primele sale o sută de zile din al doilea mandat, Donald Trump a depăşit limitele puterii prezidenţiale, notează AFP, preluat de News.ro.

„Un al doilea mandat este într-adevăr mai puternic”, a declarat preşedintele american la începutul lunii aprilie.

În timpul primului său mandat (2017-2021), dorinţa de putere a miliardarului new-yorkez s-a confruntat cu anumiţi miniştri, consilieri şi militari de rang înalt, care au încercat să îl limiteze.

Pentru al doilea mandat, Donald Trump, în vârstă de 78 de ani, şi-a alcătuit o echipă care îi permite să guverneze „din instinct” - o expresie pe care a folosit-o în legătură cu politica sa vamală, alcătuită din anunţuri surprinzătoare şi reveniri bruşte.

„De data aceasta, preşedintele s-a înconjurat de consilieri care nu numai că pun în aplicare - dar, în unele cazuri, încurajează - acţiunile sale neruşinate de acaparare a puterii”, comentează Barbara Trish, politolog la Universitatea Grinnell.

Dacă ar fi să se rezume la o singură imagine acest început de al doilea mandat, aceasta ar fi cea a preşedintelui într-un Birou Oval cu borduri aurite, înconjurat de miniştri care râd de scandalurile sale şi de jurnalişti care îl bombardează cu întrebări în timp ce el semnează ordine executive cu zecile.

Într-un sistem gravitaţional în care Donald Trump este singurul centru, structura delicată de echilibru şi control prevăzută de Constituţia SUA ameninţă să fie absorbită în orice moment, avertizează adversarii.

Acest echilibru instituţional se bazează pe puterea parlamentară şi judiciară.

Dar Congresul controlat de republicani a fost până acum de o loialitate fără greş. Un ales a depus chiar un proiect de lege care prevedea ca ziua de naştere a lui Donald Trump să devină sărbătoare publică.

În ceea ce priveşte judecătorii, preşedintele republican l-a citat odată pe Napoleon pentru a-şi exprima poziţia: „Cel care îşi salvează ţara nu încalcă nicio lege”.

Condamnat penal în timpul campaniei şi convins că alegerile din 2020 i-au fost „furate”, Donald Trump ameninţă deschis judecătorii care blochează anumite decizii în numele statului de drept.

El a cerut destituirea unui judecător care a ordonat suspendarea unei operaţiuni de deportare a migranţilor către El Salvador în temeiul unei vechi legi din timpul războiului.

Preşedintele vede în Departamentul de Justiţie braţul armat al operaţiunii de „răzbunare” politică promisă susţinătorilor săi, graţiindu-i pe atacatorii de la Capitoliu imediat ce a depus jurământul.

Donald Trump a vizat deja firme de avocatură şi studenţi străini şi a lansat proceduri federale împotriva unui fost director al Agenţiei americane pentru securitate cibernetică, a cărui principală vină a fost asigurarea corectitudinii alegerilor din 2020.

El a promis „iadul” judiciar persoanelor care vandalizează maşinile Tesla ale marelui său aliat Elon Musk, care a dezmembrat secţiuni întregi ale administraţiei federale.

Echipa sa de comunicare a păstrat tehnicile de campanie: insulte uneori, provocări adesea, linguşire întotdeauna.

Când Donald Trump a spus, în timpul unei recepţii: „Avem câţiva senatori aici, dar nu prea îmi plac, aşa că nu am de gând să îi prezint”, unul dintre conturile oficiale ale executivului a comentat: „Cel mai amuzant preşedinte din toate timpurile”.

Când a făcut o întoarcere spectaculoasă suspendând tarifele care au adus lumea financiară în pragul unui atac de cord, consilierul său Stephen Miller a aplaudat „cea mai magistrală strategie economică din istoria preşedinţilor americani”.

Este imposibil de prezis cum va decurge al doilea mandat al lui Donald Trump, un preşedinte imprevizibil, dar şi obsesiv.

Unele dintre obsesiile sale sunt anecdotice, cum ar fi decretul pe care l-a emis pentru a creşte debitul de apă din duşuri, despre care susţine că este anemic şi îl împiedică să îşi spele corect „părul frumos”.

Alte obsesii atacă ordinea economică şi diplomatică mondială, cum ar fi dorinţa sa de a anexa Groenlanda, cu viziunea de bază a unei lumi organizate în sfere de influenţă, apropiată de cea a lui Vladimir Putin.

Singura constantă reală, potrivit analiştilor, este că preşedintele se hrăneşte cu atenţia Americii şi a lumii, pe care ştie să o capteze ca nicio altă personalitate politică a timpului nostru.

Dar această nevoie de a fi în centrul jocului poate deveni o vulnerabilitate, într-o ţară aflată într-o perpetuă campanie electorală, care îşi va îndrepta rapid atenţia către alegerile prezidenţiale din 2028.

Va accepta Donald Trump să fie redus la rolul de spectator? Cu excepţia cazului în care, desigur, el contestă limita constituţională de două mandate, o idee pe care o evocă în mod regulat.

„Există modalităţi de a face acest lucru”, a declarat el recent.

Donald Trump a fost învestit în funcţia de preşedinte la 20 ianuarie.