Considerat în trecut un paria pe scena internațională, prințul moștenitor saudit, Mohammed bin Salman, a fost „șeful de ceremonii”, săptămâna trecută, când sângerosul dictator sirian, Bashar al-Assad, a fost reprimit în Liga Arabă, în ciuda opoziției și avertismentelor Statelor Unite, care au încercat să prevină normalizarea relațiilor cu Siria în Orientul Mijlociu.
Întâlnirea exuberantă dintre Bashar al-Assad și MbS, cu îmbrățișări călduroase și săruturi pe obraz a arătat din nou sfidarea prințului saudit față de SUA și față de dezaprobarea acesteia în legătură cu reprimirea dictatorului sirian în Liga Arabă.
Mohammed bin Salman încearcă să reafirme poziția Arabiei Saudite ca putere regională, folosindu-se de poziția sa la vârful țării producătoare de petrol, într-o lume tot mai afectată de probleme cu energia, din cauza războiului din Ucraina.
Ocolit de țările occidentale după asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi, prințul saudit a revenit acum în prim-plan ca jucător pe scena internațională pe care guvernul de la Washington nu poate nici să-l îmbrățișeze, dar nici să-l antagonizeze. SUA se vede nevoită să discute cu Arabia Saudită în termeni tranzacționali, în condițiile unei situații tot mai complicate în Orientul Mijlociu.
Sceptică cu privire la alianța ei cu SUA, Arabia Saudită încearcă să construiască relații cu alte puteri ale lumii, mergând până la a încălzi relațiile cu adversarul ei tradițional, Iranul, cu medierea Chinei.
Totuși, Arabia Saudită este încă dependentă militar de SUA, care au salvat-o de la o posibilă invazie a lui Saddam Hussein în 1990. Armata americană încă monitorizează forțele iraniene și activitatea lor în Golf și furnizează majoritatea armamentului pe care îl au saudiții.
În ciuda acestei stări de fapt, SUA sunt mai puțin implicate în Orientul Mijlociu în ultima perioadă și mai puțin receptive la problemele saudiților, care au început proiectul de construcție a propriei lor politici regionale.
„Este un semnal puternic către America a faptului că ne reconstruim și refacem relațiile fără voi”, a spus Abdulaziz al-Sager, șef la Gulf Research Center, de la summit.
„El (n. red. – Mohammed bin Salman) nu primește ce are nevoie de la SUA”, a adăugat Sager, făcând referire la acordurile pe care saudiții le-au semnat cu ceea ce erau, odinioară, adversari regionali.
Poziția lui Mohammed bin Salman a fost întărită încă de anul trecut, când economiile occidentale au reluat dialogul mai accentuat cu saudiții din cauza problemelor cu energia provocate de războiul din Ucraina.
Astfel, MbS a primit oportunitatea de a se relansa printr-o ofensivă diplomatică incluzând apariții la summit-uri importante și chiar o întâlnire cu președintele Joe Biden.
Acest efort a fost ajutat și de decizia SUA de a-l declara imun în justiție în cazul uciderii lui Khashoggi, în ciuda faptului că a fost implicat direct în uciderea jurnalistului, conform serviciilor americane.
Ruperea tot mai accentuată a lui MbS de SUA s-a văzut și când China a început să se implice activ în Orientul Mijlociu, mediind acorduri între saudiți și iranieni.
Conducerea de la Riad arată că e dispusă să-și „amortizeze” pierderile și să se distanțeze de SUA dacă e nevoie, inclusiv prin reducerea intensității războiului din Yemen, unde saudiții sunt împotmoliți din 2015 și prin îmbunătățirea relațiilor cu Turcia și Qatar, alți doi adversari tradiționali.
Un oficial din Golf, citat de Reuters, spune că relația ceva mai direct tranzacțională dintre SUA și Arabia Saudită din prezent a înlocuit vechiul model „petrol-pentru-securitate” din cauza faptului că saudiții au perceput situația de după revoltele din 2011 ca fiind una în care securitatea lor a fost afectată.
Conducerea de la Riad a crezut că SUA și-au abandonat vechii aliați după revolte și că ar putea să abandoneze și dinastia Al Saud. În același timp, saudiții au perceput faptul că SUA a semnat un acord nuclear cu Iranul ca pe o scădere a vigilenței americane în ce privește activitatea interpușilor iranieni în regiune.
În același timp, saudiții au fost iritați de decizia SUA de a-și retrage sprijinul pentru operațiunile din Yemen, lansate după ce guvernul american a îndemnat în mod repetat Arabia Suadită să fie mai responsabilă de propria securitate.
Fără o intervenție directă americană pentru eforturile ei militare, Arabia Saudită „s-a văzut nevoită” să facă un acord cu Iranul, chiar dacă acesta a produs iritare la Washington, a mai spus sursa citată.
Totuși, deși saudiții consideră că „umbrela de securitate” americană e mai slabă, încă o văd ca fiind crucială pentru apărarea regimului. Statele occidentale, de asemenea, știu că influența saudiților pe piața petrolieră înseamnă că trebuie să renunțe la dubii și să discute cu liderul de facto al țării, în ciuda reticențelor cu privire la acțiunile acestuia și atrocităților comise.