Administrația Trump a introdus reguli care permit închiderea bruscă a dosarelor de imigrație și transformarea lor în deportări accelerate. Avocații și foștii judecători acuză că tribunalele au fost golite de independență, sute de magistrați au fost concediați, iar imigranții sunt arestați chiar la ieșirea din instanță, potrivit The Guardian. Măsurile fac parte dintr-un plan prin care Casa Albă vrea să atingă cota de 3.000 de deportări pe zi.

Solicitantul de azil cubanez menționat în documentele instanței drept EC nu își putea crede norocul, și nici avocații săi. Veniseră la tribunalul pentru imigrație din Miami la sfârșitul primăverii, așteptând doar un progres mic într-un caz care se lungea de mai bine de trei ani. Și totuși, avocatul Departamentului pentru Securitate Internă (DHS) îi spunea judecătorului că guvernul renunță la cererile de deportare. Se părea că EC câștigase, eligibil în sfârșit pentru un „green card” și rezidență permanentă în Statele Unite.

„Am fost puțin surprins că, practic, recunoșteau punctul nostru de vedere”, a spus avocatul său, Javier Taveras, adăugând că „a fost o veste extrem de binevenită.”

Judecătorul a aprobat respingerea și i-a spus lui EC să aștepte în camera alăturată până când personalul instanței redacta o hotărâre scrisă.

Echipa lui EC nu știa însă că, chiar cu o zi înainte, DHS emisese instrucțiuni pentru avocații săi să caute cazuri care puteau fi respinse, nu pentru că guvernul intenționa să își relaxeze poziția dură față de deportări, ci dimpotrivă. Administrația Trump căuta să facă mai ușoară arestarea, detenția și deportarea migranților prin scoaterea lor din jurisdicția sistemului judiciar și reclasificarea lor drept cazuri de urgență care necesitau măsuri imediate de aplicare.

Cu alte cuvinte, ceea ce cu o zi înainte ar fi fost o victorie fără echivoc pentru EC devenea acum o veste foarte proastă. Agenți ai Serviciului de Imigrare și Vămi (ICE) l-au încătușat chiar în fața sălii de judecată. Echipa lui Taveras s-a întors în grabă la judecător pentru a cere redeschiderea cazului, pe motiv că clientul lor fusese deliberat indus în eroare, încă sperând că și judecătorul ar putea simți la fel.

„Ca reprezentant al instanței, avocatul guvernului nu poate argumenta un lucru știind că intenția este alta”, a acuzat Taveras. „Practic, au mințit instanța.”

Judecătorul a refuzat însă să revină asupra deciziei. Câteva zile mai târziu, avocații lui EC și soția sa americană au aflat că acesta se afla în detenție la celălalt capăt al țării, la Tacoma, Washington, sub amenințarea unei „îndepărtări accelerate”, o categorie care, înainte de Trump, era rezervată în mare parte nou-veniților, cei mai mulți prinși în apropiere de graniță, nu persoanelor ca EC care locuiseră în țară ani de zile și nu dăduseră autorităților motive de îngrijorare.

Nu doar EC și avocații săi au fost luați prin surprindere. În caz după caz, începând de la sfârșitul lunii mai, avocații de imigrație din SUA au fost șocați să vadă dosare la care lucraseră ani întregi dispărând într-o gaură neagră și clienții lor supuși unor pericole la care nu s-ar fi așteptat niciodată. Avocați din patru state diferite și din mai multe jurisdicții au descris cum lumea pe care o cunoșteau, cu reguli și proceduri fixe, chiar și într-un sistem haotic și supraîncărcat, dispăruse peste noapte, lăsând sute de mii de migranți, mulți dintre ei care petrecuseră ani întregi trecând prin instanțe, expuși riscului unei răsturnări bruște a situației lor.

„Am fost șocat”, a spus Taveras. „Dacă ei pot schimba regulile și muta porțile în mijlocul jocului, ce rost mai are ceea ce facem aici?”

Respingerea cazurilor în acest fel ar putea fi doar începutul. Potrivit unei largi secțiuni de profesioniști în imigrație, inclusiv avocați, foști judecători și foști oficiali federali, ambiția deplină a administrației nu este doar să îndoaie regulile pentru a îndeplini cotele de deportare, ci să desființeze sistemul instanțelor de imigrație așa cum a funcționat în ultimii 40 de ani, și, odată cu el, un pilon important al sistemului de justiție în ansamblu.

„Este vorba despre a face din ramura executivă un dictator”, a spus Ashley Tabaddor, fostă președintă a Asociației Naționale a Judecătorilor de Imigrație, care a servit ca avocat senior al DHS sub administrația Biden.

Atacul, spune Tabaddor și alții, este dus pe mai multe fronturi: eliminarea tribunalelor ca spații sigure unde imigranții pot apărea cu bună credință fără teamă de arestare; eliminarea posibilității de cauțiune pentru imigranții trimiși în detenție; distrugerea infrastructurii birourilor de asistență și a programelor de orientare pentru imigranții care nu își pot permite un avocat și tăierea fondurilor pentru reprezentarea copiilor neînsoțiți; limitarea independenței judecătorilor și concedierea celor care nu par să se alinieze dorinței administrației de a accelera deportările; și erodarea, dacă nu chiar eliminarea, unei bariere atent construite între DHS, responsabil de aplicarea legii în domeniul imigrației, și Departamentul Justiției, care administrează instanțele pentru imigrație.

„Toate acestea arată o lipsă de considerație și un dispreț complet față de umanitatea oamenilor”, a adăugat Tabaddor. „Vor să poată deporta oamenii ca și cum ar împușca pești într-un butoi.”

Ca răspuns, biroul Departamentului Justiției responsabil pentru instanțele de imigrație a confirmat că a abrogat peste 20 de politici pe care le considera „nefondate în lege sau care descurajau finalizarea rapidă a cazurilor” și a adăugat: „Reducerea restanțelor din instanțele de imigrație este una dintre cele mai mari priorități pentru agenție.”

DHS, la rândul său, a apărat arestarea imigranților la tribunale, numind politica „bun-simț”, deoarece ICE putea fi sigur că își găsea țintele acolo și că acestea erau neînarmate, întrucât trecuseră prin detectoarele de metale ale tribunalului.

„Nu suntem un regat medieval”, a spus Tricia McLaughlin, secretar adjunct DHS.

„Nu există sanctuare legale unde te poți ascunde și evita consecințele încălcării legii. Nimic din constituție nu interzice arestarea unui infractor acolo unde îl găsești”, a adăugat secretarul adjunct.

A doua administrație Trump a început să facă unele dintre aceste mișcări încă de la început, dar schimbarea majoră, spun profesioniștii în imigrație, a venit în mai, când Stephen Miller, adjunctul șefului de cabinet al Casei Albe responsabil pentru politica de imigrație, a cerut o creștere dramatică a deportărilor, de la câteva sute la 3.000 pe zi.

În timp ce ICE a început razii agresive împotriva muncitorilor imigranți, începând din Los Angeles, oficialii administrației au emis linii directoare de politică ce diminuau considerabil marja de manevră pentru mulți dintre acești imigranți de a rămâne în țară.

Câteva zile după ce DHS le-a cerut avocaților săi să insiste pentru respingerea cazurilor de azil lente pentru a le reclasifica drept deportări de urgență, doi administratori seniori ai instanțelor de imigrație, unul în Los Angeles și altul în Florida, au emis instrucțiuni în numele biroului executiv al Departamentului Justiției pentru revizuirea imigrației (EOIR), practic ordonând judecătorilor să nu stea în calea DHS.

Familia lui EC i-a spus despre transferul în statul Washington trei zile mai târziu. Guvernul, a spus el, nu l-a informat.

Taveras și echipa sa au făcut, de asemenea, toate eforturile să fie cu EC atunci când a fost convocat pentru un „interviu de risc” pentru a evalua pericolele cu care s-ar putea confrunta în Cuba. Dar nu li s-a dat nicio notificare, iar clientului li s-a spus că va trebui să susțină interviul singur dacă nu voia să aștepte câteva săptămâni în detenție pentru o nouă dată.

EC este unul dintre zecile de mii de imigranți pe care administrația Trump i-a mutat pe distanțe mari prin țară, a descoperit o investigație The Guardian, o practică în contradicție cu protocoalele ICE din trecut și care, spun avocații pentru imigrație, pare concepută pentru a limita accesul deținuților la drepturile lor constituționale.

O altă schimbare derutantă pe care Rodarte și alți avocați de imigrație spun că au observat-o implică modul în care guvernul gestionează permisele de ședere pentru membrii de familie odată ce un imigrant a obținut azil. Conform legii, soții și copiii minori au același drept de a rămâne în SUA, dar tot mai des aceștia sunt supuși unei verificări atente și mai multor programări pentru interviuri în persoană, oricare dintre acestea putând duce la arest și la proceduri de deportare accelerate, din motive greu de anticipat.

Rodarte a spus că acum le recomandă rudelor apropiate că ar putea fi mai bine să rămână fără acte, pentru că riscul de a-și revendica dreptul legal a devenit „uriaș”.

„Ceea ce pare la început o binecuvântare se transformă în planificare pentru siguranță”, a spus el. „Administrația folosește sisteme care ar trebui să protejeze oamenii ca pe niște capcane și transformă cât mai multe părți ale sistemului de imigrație în arme pentru a pune oamenii pe radarul ICE cu scopul unic de a-i îndepărta.”

Rodarte a comparat aceste tactici cu politica de separare a familiilor pe care prima administrație Trump a urmărit-o în 2017-2018, diferența de această dată fiind că separarea nu are loc la graniță, ci în case, locuri de muncă, școli și tribunale. „Rezultatul este același”, a adăugat el.

„Este vorba despre a-i încercui pe oameni și a-i face să sufere cât mai mult posibil”, a mai spus el.

Criticii administrației spun că aceasta batjocorește chiar conceptul de lege a imigrației.

„Apărarea oamenilor împotriva procedurilor de îndepărtare este inima a ceea ce practicăm”, a spus Lisa Anderson, avocată în Los Angeles, adăugând că „dacă schimbi asta, oamenii nu mai beneficiază de proces echitabil.”

Un argument similar se află în centrul unui proces federal, depus în iulie, care numește noile linii directoare pentru tribunale „arbitrare și capricioase” și acuză administrația Trump de încălcarea mai multor legi federale, precum și de violarea clauzei constituționale privind procesul echitabil. 

EC este unul dintre cei opt reclamanți principali din proces, pe care Centrul Național de Justiție pentru Imigranți din Chicago îl conduce în numele altor două organizații pentru drepturile imigranților. Se estimează că „sute și posibil mii” de imigranți au avut cazurile respinse în instanțele de imigrație și au fost reclasificați pentru deportare de urgență între sfârșitul lunii mai și jumătatea lunii iulie. Numărul total aflat în risc este probabil mult mai mare – până la 300.000, potrivit lui Tabaddor, pe baza numărului de persoane care trec prin sistem.

„Este prima dată când vedem ceva de această magnitudine”, a spus ea.

Este, de asemenea, prima dată, a spus ea, când o administrație a vizat judecătorii de imigrație. În memoriu după memoriu din partea EOIR, judecătorilor li s-a spus că, dacă nu respectă liniile directoare ale Departamentului Justiției al lui Trump privind luarea deciziilor imparțiale și „fidelitatea față de lege”, își riscă locurile de muncă, iar mulți dintre ei le-au pierdut.

Din aproximativ 750 de judecători de imigrație care activau în ianuarie, peste o sută au fost concediați, potrivit dosarelor instanței și datelor colectate de un sindicat profesional. Pentru a aborda ceea ce era deja un blocaj cronic de cazuri, administrația a propus să trimită sute de avocați militari să îi înlocuiască, oferindu-le doar două săptămâni de instruire pentru a se familiariza cu domeniile de drept relevante.

Mulți dintre judecătorii veterani care au fost concediați acordaseră azil într-un procent ridicat de cazuri – uneori 90% sau mai mult, potrivit unui site al Universității Syracuse care urmărește datele. Experții în imigrație spun că aceste rate pot depinde atât de jurisdicție, cât și de temperamentul personal, dar Departamentul Justiției le-a denunțat ca „metrice de rezultat statistic improbabile” pentru care judecătorii implicați meritau disciplină profesională.

Judecătorii înșiși nu au primit niciun motiv pentru concediere, potrivit a cel puțin o jumătate de duzină dintre ei care au împărtășit scurtul email primit, în afară de articolul II al constituției, care detaliază puterile executive ale președintelui. Unii au vorbit public pentru a denunța tratamentul drept arbitrar, nedrept și un atac asupra statului de drept.

Este un sentiment pe care Tabaddor l-a repetat pe baza celor peste 15 ani de activitate în tribunalul de imigrație și, înainte de asta, ca avocat care reprezenta guvernul federal.

„Întreaga mea viață a fost dedicată principiilor justiției și integrității... și umanității, și simt că tocmai am asistat la uciderea copilului meu”, a spus Tabaddor.

„Totul a fost răsturnat. Ceea ce se întâmplă în tribunalul pentru imigrație este doar un alt simptom al unui asalt frontal și al preluării Departamentului Justiției. Nu este normal. Nu este defensabil”, a adăugat el.

Departamentul Justiției a refuzat să comenteze, potrivit The Guardian.

Tribunalele pentru imigrație așa cum sunt cunoscute astăzi au fost create în 1983 pentru a separa funcțiile de aplicare a legii din domeniul imigrației, aflate atunci în cadrul Departamentului Justiției, de soluționarea cazurilor. Cu alte cuvinte, independența judiciară și dreptul constituțional la proces echitabil erau motivele centrale pentru existența acestor tribunale.

„Au făcut un studiu și au concluzionat că nu rezistă testului râsului să ai aceiași oameni purtând pălăria de aplicare a legii și luând deciziile finale despre viitorul oamenilor”, a povestit Tabaddor.

Sistemul era departe de a fi perfect, iar judecătorii de imigrație erau considerați mai degrabă administratori legali decât magistrați deplini. Totuși, se bucurau de protecții semnificative ale locului de muncă. Lucrurile au început să se schimbe, însă, în prima administrație Trump, care a încercat să decertifice Asociația Națională a Judecătorilor de Imigrație, practic sindicatul judecătorilor, care acționa ca garant al securității locului de muncă și, implicit, al independenței lor.

Singurul democrat dintr-un organism federal de revizuire cheie a denunțat decertificarea ca pe un exercițiu de „gimnastică juridică”, dar aceasta a trecut la finalul primului mandat al lui Trump printr-un vot pe linii de partid.

A doua administrație Trump a venit cu armele pregătite, concediind imediat conducerea EOIR. A vizat, de asemenea, judecătorii de imigrație înșiși, așa cum a făcut și cu mari părți din funcționarii federali, desemnându-i „ofițeri inferiori”, ceea ce însemna că trebuiau să se supună numiților politici mai înalți confirmați de Senat, și concediind un număr mare dintre ei după bunul plac.

Nu era vorba doar despre judecătorii seniori cu rate ridicate de aprobare a azilului. Democrații din Senat au observat că administrația nu transforma în judecători titulari aproximativ jumătate dintre cei mai noi magistrați la sfârșitul perioadei de probă, în aproape toate cazurile renunțând la cei care fuseseră anterior avocați ai imigranților și păstrându-i pe cei care lucraseră în aplicarea legii imigrației.

Apoi, începând din mai, a venit o serie de decizii și memorii fără precedent din partea EOIR. Unul a eliminat capacitatea judecătorilor de a acorda cauțiune în cazurile de detenție. Altul a stabilit un standard extrem de ridicat pentru determinarea faptului dacă cetățenii salvadorieni se confruntau cu o teamă legitimă de închisoare și tortură dacă se întorceau acasă – în ciuda istoriei bine documentate de abuzuri asupra drepturilor omului din acea țară.

Rezultatul a fost, din nou, restrângerea spațiului de manevră al judecătorilor de imigrație de rând. Un memoriu din 22 august al directorului interimar EOIR, Sirce Owen, avertiza că independența judiciară „nu este o licență de a ignora o directivă clară din partea unei autorități de apel corespunzătoare... [Judecătorii de imigrație] nu posedă o autoritate echitabilă intrinsecă, liber flotantă”.

Instrucțiunea de a permite guvernului să reasigneze cazuri de azil și alte cazuri obișnuite de imigrație, chiar și fără cauză, se înscrie în tiparul general de a impune limite asupra modului în care judecătorii pot decide, continuând nominal să se refere la autoritatea lor independentă. Avocații de imigrație cer acum în mod obișnuit judecătorilor să le permită clienților să apară în instanță de la distanță, pentru a nu fi nevoiți să treacă printre agenți ICE la tribunal. Dar judecătorii resping din ce în ce mai des aceste cereri.

„Unii judecători par să fie în complicitate cu oficialii de imigrație pentru a face aceste arestări”, a spus Priscilla Olivarez, o avocată din San Antonio de la Immigrant Legal Resource Center.

Ea a spus că vede în mod obișnuit între 10 și 15 ofițeri ICE pe holurile unuia dintre tribunalele unde pledează.

„Este clar că acest lucru este calculat”, a adăugat ea, „pentru a alimenta frica în comunitățile noastre, a crea dezinformare și a împiedica oamenii să aibă acces la dreptul lor de a cere azil și diferitele forme de ajutor care decurg din asta”.

DHS nu a răspuns direct la acuzația că ar coordona cu judecătorii, spunând doar: „Imigrantul ilegal mediu primește mult mai mult proces echitabil decât majoritatea americanilor.”

Recategorizarea cazurilor de azil și accelerarea deportării nu erau necunoscute înainte de această vară, dar avocații spun că se întâmpla de la caz la caz și de obicei atunci când contururile unui caz se schimbau fundamental – de exemplu, dacă apăreau dovezi ale unei infracțiuni violente din trecut. Uneori, administrațiile care intrau în funcție instruiau instanțele de imigrație să prioritizeze anumite cazuri în linie cu obiectivele lor de politică – o practică cunoscută ca „docket shuffling” – dar niciodată într-un mod care să amenințe viitorul a sute de mii de oameni.

„Tot conceptul a ceea ce facem noi ca avocați, al statului de drept, al ceea ce este etic și legal – au depășit toate acestea”, a spus Rodarte, avocatul din San Francisco.

„Depășesc chiar și ordinele instanței. Fac ce vor și spun: dacă nu vă place, veniți după noi... Întorc privirea de la reguli pentru a-și atinge obiectivele de deportare cu orice preț”, a mai spus el.

Ce cred avocații guvernului pentru imigrație despre schimbările masive de politică pe care trebuie să le pună în aplicare nu este complet clar. La aparițiile în două tribunale din zona Los Angeles, unii au demonstrat o abordare maximalistă în a pleda împotriva azilului, cerând deportarea indiferent de circumstanțe, în timp ce alții și-au făcut timp să arate înțelegere pentru migranți care locuiau de mult timp în țară și se confruntau cu dificultăți precum povara de a plăti un avocat sau îngrijirea unor membri de familie bolnavi.

Într-una dintre audieri, avocatul DHS, a spus că guvernul nu are nicio problemă cu un cuplu mexican care cerea să rămână în Statele Unite deoarece deportarea lor ar crea „o dificultate excepțională și extrem de neobișnuită” pentru fiul lor american cu dizabilități.

Pe măsură ce audierea se încheia, Anderson, avocata care reprezenta familia, s-a întors către colega sa din partea opusă și a spus: „Îmi imaginez că sunteți destul de ocupați.”

Avocatul guvernului, conștient probabil de prezența anunțată a unui reporter, a scos un chicot, dar nu a răspuns.