Unul dintre cei mai importanți ingineri specializați în domeniul nuclear din Taiwan a fugit în SUA în 1988, după ce le-a oferit americanilor informații cruciale care au schimbat cursul istoriei țării sale. Dezvăluirile făcute de colonelul Chang Hsien-yi au dus la oprirea programului nuclear secret al Taiwanului care, din dorința de a ține pasul cu China, era foarte aproape de a dezvolta prima sa bombă nucleară, potrivit experților, scrie CNN.

Criticii spun că Chang, un informator al CIA, și-a trădat patria și a subminat capacitatea Taiwanului de a descuraja o invazie a Chinei. Chang, însă, continuă să susțină că decizia pe care a luat-o în anii '80 a fost cea corectă.

„Nu este niciun fel de trădare”, a spus Chang într-un interviu pentru CNN din locuința sa din statul american Idaho, acolo unde s-a stabilit cu familia sa.

„Am decis să ofer informații CIA-ului deoarece cred că a fost pentru binele populației din Taiwan”, a spus bărbatul de 81 de ani. „Da, era o luptă politică între China și Taiwan, dar dezvoltarea oricărui fel de armă letală era absurdă pentru mine.”

Povestea lui Chang seamănă cu cea a lui Mordechai Vanunu, cel care a expus programul nuclear clandestin al Israelului. Dar, în timp ce Vanunu a dat totul în vileag, dezvăluirile lui Chang au fost făcute în secret, fără a crea un scandal public.

În ciuda asigurărilor Taiwanului privind scopul pur pașnic al programului său nuclear, Chang a spus că studenții care erau trimiși în SUA cunoșteau foarte bine care era misiunea lor adevărată: să dobândească aptitudinile necesare pentru dezvoltarea de arme nucleare.

După ce a studiat fizica nucleară în Taiwan, Chang și-a continuat activitatea la Oak Ridge National Laboratory din Tennessee, acolo unde a și fost contactat de CIA.

„În 1969 sau 1970, îmi aduc aminte că am primit un apel telefonic”, a povestit Chang. Apelantul i-a spus că lucrează pentru o companie care este interesată în afaceri în domeniul energiei nucleare și i-a propus o întâlnire.

La acea vreme, pe Chang nu l-a interesat prea mult oferta pentru că avea o misiune foarte clară de îndeplinit. „Dar nu știam că era de la CIA; am aflat asta abia după câțiva ani.”

În 1977, la un an după ce a obținut doctoratul în inginerie nucleară la Universitatea din Tennessee, Chang s-a întors în Taiwan, unde a fost promovat la rangul de locotenent colonel și pus la conducerea dezvoltării de coduri de calculator pentru simularea exploziilor nucleare în cadrul Institutului de Cercetare a Energiei Nucelare (INER), un laborator în care, sub pretextul desfășurării unui program nuclear civil, se dezvoltau în secret arme nucleare.

Statele Unite se opuneau vehement dezvoltării de noi programe nucleare oriunde în lume, iar Taiwanul nu își permitea să provoace furia aliatului său cel mai important.

Cu toate că SUA se bazau de mult timp pe descurajarea nucleară ca parte din strategia amplă de contracarare a arsenalului de focoase nucleare al Chinei, Washingtonul se opunea inițiativei oricărei țări de a dezvolta pentru prima dată arme nucleare.

Pentru a micșora riscul ca ambițiile sale nucleare să fie descoperite, Taiwanul a încercat să dobândească în secret capacitatea de a produce, la nevoie, arme nucleare cât mai repede, fără să dețină un arsenal nuclear în prealabil.

Liderul chinez Deng Xiaoping, care a preluat puterea în 1978, a avertizat că dacă Taiwanul avea să capete arme nucleare, China va răspunde în forță.

„Nu am vrut să avem niciun fel de conflict cu China continentală”, a spus Chang. „Folosirea oricărui fel de arme letale chimice sau nucleare este absurdă pentru mine. Cred că suntem cu toții chinezi și nu are niciun sens.”

Când agenții CIA l-au abordat din nou pe Chang în timpul unei vizite în SUA în 1980, el a fost de acord să vorbească.

„Mi-au spus: 'Noi te știm și suntem interesați de tine' și am avut o conversație”, a povestit Chang, care a precizat că americanii l-au supus unui test „foarte minuțios” cu detectorul de minciuni pentru a se asigura că nu este un agent dublu.

Începând din 1984, Chang a devenit un informator al CIA, care l-a pus să coroboreze informații, să ofere date despre proiectele desfășurate în cadrul INER și să facă poze cu documente secrete.

Dezastrul de la Cernobîl din 1986 l-a convins și mai mult pe Chang că oprirea programului de arme nucleare al Taiwanului era o prioritate.

În același an, Vanunu a expus detalii despre programul nuclear clandestin al Israelului, punând la dispoziția presei din Marea Britanie toate informațiile pe care le deținea și provocând un scandal internațional.

Vanunu a fost mai apoi răpit de agenți Mossad, adus înapoi în Israel și condamnat la ani grei de închisoare.

În ianuarie 1988, CIA l-a adus pe Chang și familia lui în America. Administrația președintelui Ronald Reagan a adunat destule dovezi despre programul nuclear secret al Taiwanului și a profitat de moartea președintelui taiwanez Chiang Ching-kuo pentru a pune presiune pe succesorul său reformist, Lee Teng-hui, să coopereze.

În lunile următoare, SUA au trimis specialiști care au dezasamblat instalațiile folosite în procesul de dezvoltare a armelor nucleare din Taiwan.

Autoritățile din Taiwan au emis un mandat de arestare pe numele lui Chang, care însă a expirat în anul 2000. Totuși, el nu s-a mai întors niciodată pe insulă, spunând că nu știe cum ar fi primit dacă ar reveni în țara natală.

Cu toate că unii taiwanezi îl consideră un trădător, alții spun că Taiwanul a dezvoltat o metodă mult mai bună de descurajare: rolul crucial al insulei în lanțul global de aprovizionare cu semiconductori pentru companiile de tehnologie ar putea fi suficient pentru a descuraja lansarea unei invazii din partea Chinei, formând așa-numitul „Scut de Silicon”.

Chang a fost cel mai important informator cu ajutorul căruia Washingtonul a reușit să pună capăt programului nuclear al Taiwanului, potrivit lui David Albright, expert în subiectul proliferării nucleare.

„Poate că este bine pentru poporul taiwanez. Măcar nu am provocat China continentală într-un așa fel încât să declanșeze un război agresiv împotriva Taiwanului”, a spus Chang. „Am făcut-o cu conștiința împăcată, nu este nicio trădare – cel puțin, nu pentru mine.”