O mare bancă din Italia care vrea să investească într-o bancă germană pare exact genul de afacere pe care liderii europeni și-au dorit-o de mai mulți ani, astfel ca UE să beneficieze de pe urma prezenței mai multor giganți financiari care să concureze cu rivalii din SUA și Asia, potrivit Politico. Și cu toate acestea, adepții unei integrări europene mai pronunțate vor fi dezamăgiți, după ce Berlinul a demonstrat din nou că este dispus să sacrifice visul transformării UE într-o superputere paneuropeană în favoarea intereselor sale domestice.
Când UniCredit a încercat săptămâna aceasta să devină cel mai mare investitor al Commerzbank, cancelarul german Olaf Scholz a condamnat imediat acțiunea grupului financiar-bancar din Italia pe care a numit-o un „atac neprietenos”, indicând faptul că ambițiile unei dezvoltări majore a sectorului financiar al Uniunii Europene vor rămâne, așa cum au fost și în ultimul deceniu, doar vorbe goale.
„Toate statele membre, nu doar Germania, cer o integrare financiară mai mare, dar când sunt puși în fața unei posibile preluări a campionilor naționali, ei încep să aibă îndoieli”, a spus europarlamentarul italian Irene Tinagli, fost președinte al comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European.
Berlinul se teme că italienii ar putea lăsa producătorii mici și mijlocii din Germania - coloana vertebrală a economiei țării - fără fondurile destinate împrumuturilor, dacă banca italiană va deține mai multe acțiuni ale Commerzbank decât guvernul german.
Această ostilitate din partea lui Scholz îi înfurie pe politicienii și economiștii din alte țări UE care au acuzat de mult timp Germania că pune accent pe interesele naționale în detrimentul pieței unice europene.
Mulți au considerat Berlinul ca fiind principalul personaj negativ în povestea crizei Covid-19 și a șocului energetic legat de Ucraina din 2022, atunci când instinctul protecționist al Germaniei a fost să subvenționeze masiv industria domestică fără să țină cont de pagubele suferite de piața internă, în special în țările mai mici din Europa care nu își permiteau luxul unor subvenții atât de generoase.
„Ar fi un semnal foarte prost pentru integrarea pieței financiare europene dacă [afacerea] a fost blocată nu în baza evaluărilor acționarilor, ci în baza unor considerente pur politice și protecționiste”, a spus Giovanni Sabatini, consilier principal al firmei de avocatură Grimaldi Alliance și fost șef al Asociației Băncilor Italiene.
„Cu cât reușim mai mult să creăm grupuri bancare mari în Europa care sunt aproape de mărimea și puterea competitorilor lor americani, cu atât mai bine pentru competitivitatea economiei europene”, a adăugat Sabatini.
Dezvoltarea și conectarea sectoarelor financiare din țările UE a fost obiectivul liderului europeni de un deceniu - o inițiativă ce poartă numele de uniunea bancară a Uniunii Europene.
Strategia ar permite crearea unor bănci mari care depășesc granițele naționale și nu sunt legate de soarta guvernelor din țara de origine.
În cel mai recent raport al său, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a dat vina pe mediul financiar fragmentat din Europa pentru problemele legate de creșterea economică. Cea mai mare bancă americană, JPMorgan Chase, este mai valoroasă decât cele mai mari 10 bănci europene la un loc.
Scholz a spus luni că se opune preluării, după ce UniCredit a anunțat că și-a mărit participația la Commerzbank de la 9% la 21%, ceea ce ar face să devină cel mai mare acționar al băncii germane, depășind guvernul de la Berlin.
Din păcate, „Uniunea bancară pare să se merite doar dacă cineva este prădător și nu pradă”, a spus Tinagli.
„Venind imediat după raportul lui Draghi, acesta este un dezastru în comunicare”, a spus fostul economist șef al Băncii Centrale Europene, Peter Praet. Dând ca exemplu Belgia, unde băncile franceze și olandeze au făcut investiții mari, Praet a spus că vede cum o preluare ar prezenta vreun risc pentru economia germană.
La fel cum compania aeriană germană Lufthansa a cumpărat Alitalia, care întâmpina probleme la acea vreme, UniCredit ar trebui să primească șansa de a cumpărat banca germană mai slabă, potrivit unor experți.
Stefan Wittmann, un membru al consiliului de supraveghere al Commerzbank și reprezentant de sindicat, a spus că afacerea ar putea avea un mare dezavantaj: concedieri în masă - ceva ce s-a întâmplat și la alte bănci preluate de directorul general al UniCredit, Andrea Orcel.
Mai mult, dacă piețele financiare din Italia ar întâmpina dificultăți, acest lucru ar putea avea „un efect de domino” asupra economiei germane dacă afacerea este încheiată, a avertizat Wittmann.
Scholz, care se confruntă cu probleme politice mari în Germania, ar vrea probabil ca întreaga afacere să fie dată uitării cât mai repede, dar, având în vedere trecutul lui Orcel, care a câștigat un proces împotriva Santander, de la care a obținut zeci de milioane de euro pentru că banca spaniolă nu a respectat o înțelegere de angajare, directorul executiv al UniCredit nu se va da bătut prea ușor.
„Este un joc de lungă durată”, a spus expertul bancar Nicolas Véron. „Un mod de a privi lucrurile este: Care dintre cei doi are puterea de a rezista mai mult, Andrea Orcel sau Olaf Scholz?”