Un scandal uriaș de corupție care a afectat guvernul din Slovacia în 2006 a distrus mai multe cariere politice, însă eșecul de a-i trage la răspundere pe cei vinovați a pus capăt încrederii publicului în justiție și, pentru mulți dintre ei, în tot sistemul politic instalat după căderea comunismului, scrie Politico.

Au trecut 35 de ani de când forțele de ordine de la Praga au intervenit pentru a opri demonstrațiile studenților, moment care a declanșat extraordinara Revoluție de Catifea din 1989 care a pus capăt conducerii comuniste în Cehoslovacia.

Nu toată lumea a aderat la mișcare, dar pentru mulțimile care s-au adunat la Praga și Bratislava în temperaturi de îngheț ca să audă discursuri și să își scuture cheile – un mesaj de „a venit timpul să plecați” către tovarășii comuniști – simpla idee a democrației și a Occidentului liberal i-a făcut pe oameni să cânte în stradă cu miile.

La mai bine de o generație mai târziu, în 2025, acele speranțe par ciudat de învechite. Fost membru al Partidului Comunist, Robert Fico, se află acum în al patrulea mandat ca prim-ministru al Slovaciei independente. În același timp, în Cehia, Andrej Babiš, care a făcut și el parte din Partidul Comunist și chiar din serviciile de securitate ŠtB ale Cehoslovaciei, este aproape de a se întoarce în fruntea țării după alegerile din toamnă, partidul său populist ANO având peste 35% în sondaje.

Nu mai este destul să spui că votanții sunt nostalgici după comunism, așa cum se plângeau odată susținătorii democrației. Problema este mult mai gravă: o masă critică de oameni crede acum că liberalismul nu a fost decât un spectacol cinic care le-a permis Washingtonului și Bruxellesului să preia puterea în Europa Centrală și de Est, după ce Moscova a fost forțată să o cedeze, cu corporații în loc de cooperative și hamburgeri în loc de găluște.

Cum a dat faliment democrația? În Slovacia, cel puțin, s-ar putea să fi fost un moment anume în care democrația a eșuat.

Occidentul a fost de multe ori chemat să ajute democrația tânără a Slovaciei în anii '90, atunci când premierul de la acea vreme, Vladimir Mečiar, era preocupat de renunțarea la drumul spre NATO și Uniunea Europeană și semnarea de acorduri de energie cu Gazpromul Rusiei.

Secretarul american de stat de atunci, Madeleine Albright, a înfuriat regimul de la Bratislava spunând că Slovacia este „gaura neagră din inima Europei” în 1997. În alegerile de anul următor, Mečiar a fost înlocuit de creștin-democratul Mikuláš Dzurinda și coaliția sa pro-democrație.

Guvernul lui Dzurinda a adus Slovacia înapoi la viață din multe privințe: a dus-o în NATO și UE și a scos-o din gârla corupției, transformând-o în țara care reprezenta cel mai bine neoliberalismul în regiune. În același timp, însă, a lăsat și multă lume în urmă, în special pe cei care nu puteau (sau nu erau dispuși) să folosească un calculator, să învețe încă o limbă sau să renunțe la casa lor de la țară pentru un pat într-un bloc înalt de apartamente din Bratislava.

Dzurinda și ministrul finanțelor, Ivan Mikloš, au promovat o agendă pro-business mulți ani, până când durerea socială pe care au provocat-o i-a înlăturat de la putere în 2006.

Când guvernul lui Dzurinda a devenit implicat într-un scandal de corupție politică ce s-a întins pe mai mulți ani, cunoscut drept „Gorila” - cu comisioane de milioane de euro și active publice de miliarde – politicienii nu au fost singurele victime. În ultimă instanță, întreaga ordine democratică liberală pe care au condus-o a avut de suferit.

Gorila a fost o operațiune de supraveghere condusă de serviciile secrete slovace (SIS), care au înregistrat mai multe întâlniri unu la unu între 2005 și 2006 în care au fost implicați un oligarh, un ministru din guvernul Dzurinda, un important oficial care se ocupa de privatizare și un lider al opoziției.

Întâlnirile s-au ținut într-un apartament privat din Bratislava și au fost înregistrate de ofițerul SIS Peter Holúbek, un analist de contraspionaj, folosind o nouă tehnologie de spionaj cu nume de cod „Gorila”, care nu putea fi detectată.

Holúbek i-a înregistrat pe cei spionați în timp ce vorbeau liber despre mituirea coordonată a oficialilor de stat pentru aprobarea vânzării unor active majore de stat. Practic, toate partidele politice erau implicate, împreună cu zeci de oficiali publici.

Din cauza scandalului, partidul lui Dzurinda a ajuns să piardă jumătate din locurile din parlament și a primit doar 6% din voturi la alegerile din 2012. În același timp, fostul comunist Fico s-a întors cu o majoritate absolută în parlament pentru prima dată în scurta istorie a Slovaciei libere.

Fico a câștigat din nou alegerile în 2016, în timp ce scandalul Gorila s-a stins încetul cu încetul, devenind doar un articol oarecare de pe Wikipedia.

Apoi, au urmat crimele din februarie 2018 care au cutremurat Slovacia, în care au fost uciși jurnalistul Ján Kuciak și logodnica sa Martina Kušnírová.

Crimele au atras din nou oamenii în stradă cu zecile de mii, iar Fico și-a dat demisia, făcând loc unui guvern mai pro-UE, în 2020.

Poliția l-a condamnat până la urmă pe un oligarh local pentru ordonarea uciderii lui Kuciak și Kušnírová, găsind în casa lui înregistrările audio originale Gorila – toate cele 39 de ore.

Având la dispoziție aceste noi probe și mai puține obstacole politice, poliția a arestat trei persoane pentru activități ilegale legate de crimă organizată și spălare de bani în 2022.

Dar guvernul anti-corupție din 2020-23 al Slovaciei nu a rezistat nici el prea mult. După un nou scandal legat de plagierea tezei de masterat a premierului de la acea vreme, calea era deschisă pentru revenirea lui Fico pentru un al patrulea mandat.

Între timp, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a decis că operațiunea de supraveghere SIS a încălcat dreptul la intimitate al proprietarului apartamentului, iar înregistrările Gorila au trebuit distruse fără a mai putea fi folosite în proces.

Până în septembrie 2024, acuzațiile împotriva tuturor celor acuzați în cazul Gorila au fost retrase – momentul în care democrația a fost făcută să arate ridicol. Ordinea liberală a Slovaciei a făcut implozie pe propria sa fundație găunoasă.

„Toate lucrurile pe care le-a făcut Fico de când a revenit la putere – desființarea Procuraturii Speciale, modificarea codului penal pentru reducerea pedepselor cu închisoarea și a termenului de prescripție [a răspunderii penale], desființarea NAKA (unitatea națională de elită a poliției) – toate au avut un singur efect: imunitate pe viață de la urmărirea penală pentru Fico și aliații săi politici”, a explicat analistul politic Grigorij Mesežnikov.

„Gorila nu i-a deranjat prea mult pe oameni pentru că cred că toată lumea știa deja că așa funcționează societatea”, a spus agentul SIS Holúbek în 2013. „Cei mai mulți s-ar comporta la fel. Oamenii sunt înnebuniți după bani și cred că sunt mai importanți decât orice, de aceea societatea noastră arată așa cum arată.”

Să trăiești alături de o corupție iremediabilă, la nivelul la care ea există la Bratislava sau la Moscova, este epuizant și coroziv din punct de vedere moral. Chiar și oameni care nu s-ar gândi niciodată să ia mită încep să aibă îndoieli, dacă toți ceilalți par să o facă – și să scape nepedepsiți.

Încă și mai grav, dacă statul nu are niciun răspuns în fața corupției uriașe – dacă nici opoziția, nici guvernul și nici sistemul de justiție nu vrea ca Gorila să fie investigată – atunci votanții sunt lăsați să tragă concluzia că democrația este doar o farsă.