Trupa lui François Guillemot, Bérurier Noir, a scris cântecul „Porcherie” în 1985. În perioada premergătoare alegerilor anticipate din Franța, după decizia lui Macron de a dizolva Adunarea Națională, versurile sale au devenit virale în rândul tinerilor, politicienilor și celebrităților deopotrivă. Tinerii încarcă clipuri cu ei cântându-le pe TikTok, iar actrița Marion Cotillard s-a fotografiat purtând o insignă cu versul „La jeunesse emmerde le Front National” (tinerii enervează Frontul Național) devenit slogan împotriva extremei drepte franceze.
Înaintea primului tur de scrutin din această duminică al alegerilor parlamentare cu mize mari din Franța, sloganul „La jeunesse emmerde le Front National” a răscolit rețelele de socializare. Tinerii încarcă clipuri cu ei cântând o piesă punk din 1985, devenită acum imn împotriva extremei drepte franceze, pe TikTok, europarlamentarul de stânga Manon Aubry a cântat melodia la mitinguri, iar actrița Marion Cotillard s-a fotografiat purtând o insignă cu versul „La jeunesse emmerde le Front National” și a postat-o pe Instagram. The Guardian a realizat un interviu cu François Guillemot, solistul trupei Bérurier Noir, care a făcut celebre versurile piesei „Porcherie”.
François Guillemot: Versul este din melodia Porcherie pe care am înregistrat-o cu trupa mea punk, Bérurier Noir, în 1985. Cu un an înainte ca partidul de extremă dreapta Frontul National, condus atunci de tatăl liderului Raliului Național Marine Le Pen, Jean- Marie, să obțină primul său rezultat puternic la alegerile parlamentare europene, obținând aproape 11% din voturi. Porcherie începe cu o înregistrare în care Le Pen se adresează unui miting în Belgia, prezicând că va exista o mișcare naționalistă uriașă și în acea țară. Am tăiat cuvântul „Belgia” și l-am înlocuit cu „oink oink oink”.
M-am chinuit să mă gândesc la traducerea corectă. Emmerder poate însemna „a enerva”, așa că o traducere ar fi „tinerii enervează Frontul Național”. Dar poate că o redare mai precisă a lui „emmerder” în contextul cântecului ar fi „să-i spui cuiva să-l ia naiba”, așa că „tinerii dau dracului Frontul Național”.
Când l-am scris, cântecul a fost doar parțial menit să fie despre ascensiunea extremei drepte. Era mai degrabă ca un protest îndreptat către situația din lume în ansamblu, care pentru noi ne părea atunci ca o cocină plină de violențe, războaie și opresiuni.
S-a dezvoltat într-adevăr într-o declarație politică la concertele noastre. La acea vreme, a existat o puternică mișcare skinhead de extremă dreaptă, iar unii adepți se prezentau la concertele noastre. În faza sa incipientă, punk-ul era ambivalent din punct de vedere politic. Când am devenit punkist la vârsta de 14 ani, purtam cămăși imprimate cu poze cu Karl Marx, dar și cu svastice și crucea de fier prusacă: experimentam orice ar putea șoca instituția statului și respingeam orice politică.
Dar la începutul anilor 80 a venit un punct de cotitură, în care ne-am dat seama că trebuie să ne schimbăm atitudinea și să fim mai clari și mai atenți. Admiram trupa punk britanică Crisis și piesa lor „White Youth”, care conținea versul „We are black, we are white, together we are dynamite”.
Așa că am tradus acel vers în franceză și l-am adăugat în „La Porcherie” când l-am cântat live: Nous sommes blancs, nous sommes noirs, nous sommes jaunes, et ensemble, nous sommes de la dynamite (Suntem albi, suntem negri, suntem galbeni și împreună suntem dinamită). Urmat de „La jeunesse emmerde le Front national!” (Tineretul enerveză Frontul Național). Este un slogan pozitiv: vrem să spunem că tineretul, unitatea și solidaritatea sunt importante.
Cred că prima dată când am cântat melodia cu acele cuvinte a fost la un concert foarte mare la Toulouse în 1985 și a primit instantaneu un feedback foarte bun din partea mulțimii. De atunci, întregul public de la concertele noastre striga acel vers la finalul piesei. Oamenii au început să scandeze la mitingurile de protest, ridicând degetul mijlociu pentru a-și arăta respingerea față de Frontul Național.
În 2002, între primul și al doilea tur al alegerilor prezidențiale, au avut loc proteste uriașe împotriva Frontului Național, iar când m-am alăturat lor i-am auzit pe câțiva tineri scandând La jeunesse emmerde le Front National. Dar asta a fost înainte de social media și puțini oameni au observat.
De data aceasta este diferit, pentru că văd o mulțime de tineri – în special femei tinere – care folosesc cântecul sau sloganul pe rețelele de socializare pentru a spune că nu vor un partid de extremă dreapta în guvernarea Franței. Viralitatea sa a devenit punctul central: este un fel de virus pentru a contracara virusul președintelui RN, Jordan Bardella, care este foarte prezent pe rețelele sociale și eficient în a le folosi. Dar, să fiu sincer, renașterea piesei nu mă face fericit pentru că vine într-un moment cu adevărat periculos din istoria Franței. Se pare că suntem la un punct de cotitură și nu vreau ca oameni ca Bardella și Le Pen să preia puterea pentru că vor fi periculoși.
A fost ușor să cântăm împotriva lui Jean-Marie Le Pen pentru că era aproape o caricatură a unui politician de extremă-dreapta: era foarte burghez, foarte rasist și asta făcea ușor să-l înfrunți. Fiica lui, în schimb, și-a schimbat aspectul și a fost foarte strategică în detoxifierea imaginii partidului, de exemplu, condamnând antisemitismul.
Ea și Bardella au reușit să atragă alegători care nu sunt aliați ideologic. Acești alegători sunt sătui de vechiul mod de a face lucrurile. Ei vor să răstoarne sistemul. O văd într-un loc ca Lyon, unde acum predau istorie la universitate: în interiorul orașului, cei mai mulți oameni votează la stânga sau la centru, dar la periferie este în mare parte Adunarea Națională (RN).
Cred că Macron trebuie să-și asume cea mai mare parte a vinei. Avea totul în mână pentru a crea o schimbare reală, dar managementul său arogant al statului a reușit să întoarcă o mulțime de oameni împotriva lui. Și cu reformele sale nepopulare ale pensiilor și noua lege a imigrației a deschis ușa Adunării Naționale, pentru că le-a normalizat ideile. Mass-media, care a ajutat la demonizarea RN și l-a interpretat pe Bardella ca o vedetă pop, nu a ajutat.
Există o narațiune media care spune „O, tinerii votează acum pentru Le Pen”. Nu cred că este adevărat. Procentul tinerilor care votează pentru RN a crescut, cu siguranță. Dar dacă adunăm toate voturile partidelor din stânga spectrului politic, atunci asta este ceea ce susțin majoritatea tinerilor alegători: la alegerile europene, 51% dintre tinerii de 18-24 de ani au votat pentru partide de stânga. Ceea ce văd în rândul generației fiicei mele este o respingere reală a rasismului și un mare respect între toate culturile.
Iubesc Franta. Sunt punkist, dar sunt și un băiat cuminte francez. Când am câștigat Cupa Mondială în ’98, am fost fericit și am fluturat steagul Franței, pentru că era echipa diversității. Francezii sunt multiculturali.