Acordul prin care Turcia a hotărât să nu mai blocheze aderarea la NATO a Suediei și Finlandei a fost obținut după 11 ore de negocieri și săptămâni întregi de „wrestling politic” în capitalele europene, suplimentat de o implicare extrem de fin calibrată a președintelui Joe Biden. Însă cu câteva momente înainte de parafarea acordului, încă părea că nu se va ajunge nicăieri, scrie Reuters.

După două ore de discuții intense, marți, înainte de summit-ul NATO de la Madrid, liderii încă se străduiau să găsească compromisul, părțile nefăcând altceva decât să reitereze cu frustrare pozițiile lor deja cunoscute, a spus ministrul finlandez de externe, Pekka Haavisto.

„Apoi am făcut o pauză de cafea și, după cum știe toată lumea, cele mai bune idei vin în timpul unei pauze de cafea. Într-un final, spre finalul întâlnirii, ne-a fost mai ușor să ajungem la o concluzie”, a spus Haavisto.

Atât de neașteptată a fost reușita încât i-a luat prin surprindere și pe oficialii de la summit. Jurnaliștii au fost chemați să participe la semnarea acordului, însă fără să li se spună cine va participa și de ce.

Câteva moment mai târziu, liderii Turciei, Suediei și Finlandei, împreună cu secretarul general Jens Stoltenberg, au stat unul lângă celălalt în timp ce miniștrii lor de externe au semnat documentul.

Oficialii turci au aplaudat, însă nimeni nu le-a explicat jurnaliștilor la ce anume erau martori.

NATO a fost luată prin surprindere în luna mai, când Turcia și-a anunțat opoziția față de aderarea Suediei și Finlandei și a cerut ca aceste două țări să se supună unor cerințe ale sale pentru a putea deveni membre ale Alianței, în condițiile în care majoritatea aliaților se așteptau ca procesul să fie doar o formalitate.

Săptămânile care au urmat au fost dominate de discuții și negocieri ample conduse de Stoltenberg, într-o încercare de a evita ceea ce ar fi putut fi un blocaj rușinos pentru NATO, în condițiile în care Alianța vrea să-și demonstreze unitatea în fața agresivității rusești.

Totuși, un compromis pe mai multe probleme-cheie nu a fost obținut decât în ultimele minute ale negocierilor, au spus oficiali turci, americani și ai NATO sub condiția anonimatului.

O problemă dificilă a fost reprezentată inclusiv de felul în care țările definesc terorismul. Turcia a cerut de la Suedia și Finlanda asigurări că vor acționa împotriva militanților kurzi pe care Erdogan îi consideră teroriști.  

„Turcia are propria definiție a terorismului și a grupurilor teroriste și pur și simplu nu ne puteam pune de acord asupra acelei definiții. Într-un final, am hotărât să separăm acele probleme în comunicat”, a spus Haavisto.

Stoltenberg a jucat un rol pivotal și i-a încurajat pe turci să continue negocierile, dar a îndemnat și conducerile suedeză și finlandeză să accepte angajamente mai ferme care să fie acceptate de partea turcă, au relatat numeroase surse citate de Reuters.

Suedia și Finlanda s-au angajat ferm să nu susțină grupări pe care Turcia le cosideră teroriste dar și să oprească activitățile PKK și ale afiliaților săi. Finlanda și Suedia au spus, de asemenea, că nu vor susține milițiile YPG ale kurzilor sirieni.

Aliații occidentali ai Turciei recunosc PKK ca grupare teroristă, însă nu au definit în acest fel și YPG-ul, despre care guvernul de la Ankara susține că este un afiliat al PKK și un element cheie al coaliției kurde pe care SUA s-a bazat pentru a învinge teroriștii ISIS în Orientul Mijlociu.

De asemenea, cele două țări nordice s-au angajat să ia în considerare cererile de extrădare ale Turciei într-un mod „rapid și cuprinzător”, dar și să renunțe la restricțiile în ce privește vânzările de armament către guvernul turc.

Când criza provocată de turci a apărut în luna mai, experții au speculat că ea ar putea fi rapid rezolvată printr-un gest al SUA față de Turcia, poate chiar prin livrarea de avioane F-16 dorite de Erdogan.

Guvernul american a evitat, însă, să transforme problema într-una bilaterală și a încercat să rămână pe margine.

Un oficial de top din administrația Biden a declarat, marți, că această strategie a fost aleasă în mod deliberat, pentru a evita situația în care SUA ar fi devenit o parte din negocieri și față de care Turcia ar fi putut să ridice pretenții.

În loc, președintele Biden a ales „selectiv” momentele în care să se implice pentru a ajuta la soluționarea rapidă a conflictului.

„Finlandezii și sudezii au fost foarte concentrați pe găsirea momentului cel mai oportun în care să ceară ajutorul președintelui”, a spus oficialul american citat, adăugând și că un apel telefonic între Biden și Erdogan a fost inițiat în momentul în care cele două țări nordice i-au cerut acest lucru.

După discuția cu Biden, Erdogan a plecat la summit-ul de la Madrid. Ușurarea simțită după obținerea acordului a fost palpabilă pentru toată lumea, inclusiv pentru ceilalți miniștri NATO reuniți la Madrid.

„Când eu și Ann Linde (n. red. – șefa diplomației suedeze) am ajuns la cina miniștrilor NATO am fost aplaudați acolo și cred că toată lumea era ușurată că această problemă s-a rezolvat și că se pot concentra pe alte lucruri”, a mai spus Haavisto.