Craniul unui monstru marin uriaș a fost extras de pe Coasta Jurasică a comitatului britanic Dorset din sud-vestul Angliei, potrivit BBC. Fosila aparține unui pliozaur, o reptilă marină feroce care teroriza oceanele acum 150 de milioane de ani.
Fosila are 2 metri lungime și este una dintre cele mai complete exemplare de acest tip descoperită vreodată, ceea ce le-a oferit cercetătorilor posibilitatea de a afla informații noi despre acest prădător antic.
Nu mai există niciun alt exemplar în lume care să se fi păstrat mai bine decât fosila descoperită în Dorset, potrivit paleontologului Steve Etches.
„Maxilarul inferior și craniul superior sunt îmbinate așa cum erau și [când era] în viață. În toată lumea, nu se găsesc aproape niciodată specimene atât de detaliate. Și dacă se găsesc, multe dintre părțile sale lipsesc, în timp ce la acesta, cu toate că este puțin distorsionat, toate oasele sunt prezente.”
Craniul pliozaurului este mai mare decât majoritatea oamenilor. Fălcile au 130 de dinți – sunt lungi și ascuțiți și puteau ucide cu o singură mușcătură.
Pliozaurul era mașina supremă de ucis. Foto: Profimedia Images Deschide galeria foto
Pliozaurul era mașina supremă de ucis: cu o lungime totală de 10-12 metri și patru membre puternice pe care le folosea ca pe niște înotătoare cu care se deplasa în mare viteză, el era prădătorul suprem al oceanelor.
„Animalul era atât de masiv încât cred că ar fi putut să vâneze practic orice avea ghinionul să se afle în spațiul său”, a spus Dr. Andre Rowe de la Universitatea Bristol. „Nu am nicio îndoială că acesta era un fel de T.rex subacvatic.”
Printre țintele sale se numărau probabil alte reptile precum vărul său cu gâtul lung, plesiozaurul, și ihtiozaurul asemănător delfinului, dar și alți pliozauri mai mici.
Felul în care fosila a fost recuperată este în sine extraordinar. Totul a început cu o plimbare norocoasă pe o plajă din apropiere de Golful Kimmeridge de pe faimoasa Coastă Jurasică a Angliei, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Prietenul lui Etches, Phil Jacobs, la rândul său un căutător de fosile, a dat de vârful botului acestui pliozaur printre pietricele de pe plajă. Fiind prea greu de cărat pentru un singur om, Jacobs și cu Steve au făcut o targă improvizată și au luat fosila pentru a fi studiată în siguranță.
Dar unde era restul monstrului? Cu ajutorul unei drone, aceștia au descoperit locația cea mai probabilă. Problema era că singurul mod de a excava acel loc era să coboare din vârful stâncilor înalte ale falezei.
Extragerea fosilelor din rocă este o muncă grea și delicată, dar să faci asta în timp ce atârni cu frânghia de pe o stâncă erodată la 15 metri deasupra plajei necesită un grad mult mai înalt de îndemânare.
Curajul, dedicarea și lunile de zile petrecute curățând craniul s-au meritat. Oameni de știință de pe tot globul se vor înghesui să viziteze fosila din Dorset pentru a învăța lucruri noi despre cum trăiau aceste reptile uimitoare și cum și-au dominat ele ecosistemul.
Forța generată de mușchii fălcilor acestui monstru atunci când își mușca prada ajunge undeva în jurul valorii de 33.000 de newtoni. Cele mai puternice fălci pe care le găsim la animalele din timpurile noastre sunt cele ale crocodilului de apă sărată – ele generează forțe de 16.000 de newtoni.
Botul pliozaurului este plin de mici gropițe care s-ar putea să fi fost glandele cu care creatura detecta schimbările de presiune din apă provocate de alte animale pe care putea apoi să le vâneze.
Pe capul pliozaurului se află o gaură în care s-ar putea să fi fost ochiul său parietal („al treilea ochi”). Șopârlele, broaștele și unii pești din zilele noastre au acest organ. Este sensibil la lumină și s-ar putea să îi fi ajutat pe pliozauri să detecteze alte animale, în special când prădătorul oceanelor ieșea la suprafață din ape adânci și tulburi.
Etches crede că restul animalului se află în stâncile de la malul mării, dar se teme că dacă fosilele nu vor fi găsite la timp, acestea se vor pierde din cauza eroziunii. „Este o ocazie unică în viață.”