Consilierul prezidențial pentru Politici Economice și Sociale, Cosmin Marinescu, a transmis, marți, la conferința „Educația financiară și sistemul bancar” că „realitatea globală a inflației actuale, extrem de dureroasă în prezent, este de fapt nota de plată pentru politicile monetare și bugetare din pandemie”.
„Poate părea surprinzător că vorbim în continuare despre nevoia de educație economică și financiară, după trei decenii în care am trăit de toate: tranziție economică, reforme, crize, aderare europeană. Sunt 30 de ani în care economia și societatea au evoluat semnificativ, însă trebuie să fim conștienți că schimbări și reforme vom face continuu, și de acum înainte, în educație, sănătate, economie sau administrație.
Una din lecțiile economice elementare pe care o prezint studenților mei, de la primele cursuri, spune că „nimic nu este gratuit” – „there is no free lunch”, că orice are un cost, pentru oricine, mai devreme sau mai târziu, indiferent ce alegem, ca opțiuni individuale sau decizii politice.
Însă, considerat poate banal, acest adevăr simplu este deseori ignorat, cu consecințe profunde pentru decizii esențiale. De prea multe ori întâlnim opinii și comportamente care par să spună că educația este gratuită – pentru că școlile sunt gestionate în general de stat, că mediul natural este gratuit – pentru că este al tuturor, sau chiar pacea este gratuită – pentru că beneficiem de securitate, fără să fi simțit războiul.
De aceea, înainte de a vorbi despre bani, despre cum să îi gestionăm, avem nevoie să știm mai întâi despre costurile alegerilor noastre și efectele lor asupra unora sau asupra tuturor, nu doar ca efecte directe, ci și indirecte, și nu doar pe termen scurt, ci și pe termen lung.
Este important să cunoaștem, de exemplu, că inflația nu vine de la sine, ci este rezultatul unor decizii. Și să înțelegem de ce realitatea globală a inflației actuale, extrem de dureroasă în prezent, este de fapt nota de plată pentru politicile monetare și bugetare din pandemie, politici de tip «whatever it takes», prin care statele lumii au căutat să salveze economia de criza pandemiei, prin multiplicarea masei monetare și deficite bugetare fără precedent în ultimele decenii. Și la acestea se adaugă acum spirala inflaționistă a războiului și a unei crize energetice severe, potențată și de obiectivele verzi.
Pe linia acestor exemple, merită să privim educația financiară dincolo de orizonturile de funcționare cotidiană a sistemului financiar-bancar, dincolo de sfera de business și reglementare care ține de dobânzi, curs valutar, prime de asigurare sau cotații bursiere.
Vă propun să privim educația financiară ca activ societal care urmează trei direcții convergente și cu temeiuri interdependente: cetățeanul, mediul de business și decizia de politică economică.
Suntem datori să privim educația financiară și în sensul său mai larg, ca educație economică ce ascute simțul realității pentru cetățeanul informat, care ghidează acțiunea umană pe calea optimizării, în sensul antreprenorial al calculelor cost-beneficiu, instrumentul de altfel indispensabil pentru progresul societății umane.
Însă acest tip de educație de conștientizare economică are mai puțină legătură cu sistemul de învățământ formal, și mai mult cu principiile economiei de piață și etosul antreprenorial, cu valorile psiho-sociale și culturale naționale, sau cu logica practică a disciplinei financiare trăită și învățată mai degrabă în familie, nu doar predată în școală.
Și revenind la cele trei direcții, pentru a rezuma exigențele minimale, ar fi ideal ca cetățeanul să se poată feri singur de populismul financiar, mediul de business să facă numai strategii de succes iar decidenții să facă politici economice sustenabile, gândind dincolo de ciclurile electorale.
Trăim vremuri în care crizele se suprapun și se potențează reciproc, schimbă paradigme și accelerează transformări sociale și economice greu de anticipat, dar și de valorificat în plan strategic.
Este bine să vrem și să avem răspunsuri clare și imediate la crize, însă nu oricum și cu orice preț. În prezent, costurile redresării post-pandemie sunt dublate de efectele războiului, de explozia prețurilor la energie și materii prime, de inflația severă și schimbările climatice. Din câte vedem, avem încă pași consistenți de parcurs pentru a putea vorbi din nou despre stabilitate și predictibilitate economică.
Privind către anul 2023, perspectivele economice sunt în continuare grevate de incertitudine, de unde și diverse anticipări recesioniste. Semnalele anului trecut de revenire a marilor economii au fost anulate, practic, prin efectele războiului asupra sectorului energetic și la nivelul unor lanțuri cheie de aprovizionare în economia mondială.
Prognozele de creștere economică pentru 2023 au fost retrogradate destul de puternic. Fondul Monetar Internațional și OCDE estimează pentru Zona Euro și SUA creșteri economice modeste, de sub 1%, care confirmă fragilitatea economiilor și îndeamnă la măsuri adecvate, bazate pe prudență, echilibru și responsabilitate onestă pentru viitor.
De aici și nevoia de a cunoaște realitatea din spatele cifrelor, fie și numai dacă ne raportăm la ratele persistente ale inflației actuale, atât de dureroase pentru categoriile sociale cu venituri mici și fixe, cum sunt pensiile, de fapt, pentru marea parte a pensionarilor României.
Dincolo de situația de securitate, economia va deveni în perioada următoare, dacă nu chiar este deja, spațiu de afirmare pentru diverse agende strategice, obiectiv de reziliență și sursă de luptă anti-criză.
În acest context, dezbaterile generate de mediul financiar, însoțite de soluții și mijloace de acțiune, sunt cât se poate de binevenite, pentru că pot surprinde educația financiară pe fiecare din cele trei direcții, a cetățeanului, a mediului economic și a deciziei politice legitime.
Educația financiară reprezintă mijlocul indispensabil pentru a urmări consecvent obiective naționale esențiale, precum creșterea susținută a intermedierii financiare, dezvoltarea competitivă a pieței de capital și consolidarea unui sistem de asigurări sustenabil în România.
Privind mai adânc în viitor, avem răspunsuri de dat și în raport cu provocările revoluției digitale, când activele și monedele digitale vor forța reinventarea, antreprenorială, a instituțiilor financiare actuale. Diversificarea nestăvilită a mijloacelor de investiții și tranzacții poate deveni efect de bumerang pentru lumea financiară așa cum o știam.
Cunosc numeroase proiecte de educație financiară derulate de către bănci, asociații din mediul financiar și profesioniști din domeniu. Însă în educație, după cum bine știm, rezultatele nu sunt vizibile imediat, ci necesită consecvență, perseverență și inovare.
Este important că actorii din sistemul financiar-bancar folosesc deja interacțiunea cu beneficiarii serviciilor lor pentru a informa și a educa. Clienți mai educați înseamnă decizii financiare mai bune și, implicit, creșterea sustenabilă a sectorului, în beneficiul întregii economii”, arată mesajul lui Cosmin Marinescu.