Un proiect sprijinit de Bruxelles pentru exploatarea rezervelor de litiu necesare pentru bateriile vehiculelor electrice alimentează instabilitatea politică la porțile Uniunii Europene, scrie Politico într-un amplu articol dedicat inițiativei UE de a se implica în dezvoltatea resurselor minerale ale Serbiei și controverselor din jurului proiectului.

Uniunea Europeană a pus un pariu strategic pe rezervele de litiu ale Serbiei pentru a-și alimenta trecerea ambițioasă la vehiculele electrice. Ceea ce a primit în schimb a fost o politică murdară și o reacție de mediu atât de gravă încât otrăvește relațiile națiunii balcanice cu Bruxelles-ul și afectează aspirațiile acesteia de a adera la bloc.

Se estimează că zăcământul de litiu Jadar din Serbia conține suficiente cantități din acest metal alb și moale pentru a alimenta 1 milion de vehicule electrice și pentru a satisface până la 25 % din cererea Europei, ceea ce plasează cel mai mare zăcământ de litiu de pe continent în centrul eforturilor UE de a asigura aprovizionarea cu materiile prime esențiale necesare pentru tranziția de la combustibilii fosili.

Nu este de mirare, așadar, că un proiect de exploatare a zăcământului, dezvoltat de gigantul mondial Rio Tinto, ar putea obține un sprijin crucial din partea Bruxelles-ului în temeiul Legii privind materiile prime critice (CRMA), care vizează reducerea dependenței puternice a blocului de China pentru resurse esențiale.

Cu toate acestea, rezistența intensă la proiect din partea sârbilor, care sunt îngrijorați de daunele aduse mediului și își acuză liderii politici de corupție și clientelism, amenință să submineze sprijinul pentru aderarea la UE, care este de aproximativ 40%.

Dacă UE decide să sprijine Jadar, aceasta va arăta că blocul comunitar acordă prioritate intereselor sale economice în fața valorilor fundamentale și va avea, de asemenea, „consecințe dramatice asupra Serbiei și regiunii”, a declarat Aleksandar Matković, un cercetător din Belgrad care a organizat proteste împotriva proiectului minier.

Protestele au devenit legate de un val mai larg de tulburări antiguvernamentale în Serbia, tensiunile escaladând și mai mult după ce un documentar, produs de un metalurgist care susține proiectul Rio Tinto, i-a etichetat în mod controversat pe cei care se opun acestuia drept agenți ruși.

Această afirmație a fost reluată în paginile Wall Street Journal, în timp ce activiștii s-au confruntat, de asemenea, cu acuzații că acționează ca agenți pentru UE și China. „Nu putem fi agenții a trei superputeri diferite”, a declarat Matković, care lucrează la Institutul de Științe Economice din Belgrad.

La 25 martie, comisarul pentru industrie Stéphane Séjourné a dezvăluit 47 de proiecte strategice privind materiile prime în cadrul CRMA, dar, în mod neașteptat, nu a inclus proiecte din afara UE - ceea ce i-a determinat pe mulți să se întrebe dacă acest lucru se datorează controversei legate de mina de litiu Jadar a Rio Tinto.

Comisia a refuzat să comenteze dacă îngrijorările legate de Jadar au afectat decizia de a amâna anunțul, dar a subliniat ambițiile mai largi ale parteneriatului strategic al UE cu Serbia în domeniul materiilor prime.

Acest parteneriat „nu schimbă în niciun fel abordarea UE față de elementele fundamentale ale procesului de aderare la UE”, a declarat un purtător de cuvânt. „Ceea ce [acesta] poate face este să aducă investiții în materii prime, baterii și e-mobilitate, care vor stimula dezvoltarea economică și tranziția ecologică și digitală și vor crea noi oportunități de angajare.”

La scurt timp după ce Séjourné a anunțat proiectele susținute de UE, președintele sârb Aleksandar Vučić s-a întâlnit cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și cu președintele Consiliului, António Costa, pentru o cină la Bruxelles - și a fost întrebat despre regresul democratic al Serbiei.

Liderii UE și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care Vučić a gestionat tulburările studențești și protestele mai ample împotriva regimului său, care persistă de mai bine de patru luni. La rândul său, Vučić a acuzat protestatarii că sunt finanțați de Occident - recurgând la un motiv comun atât în politica sârbă, cât și în controversa din jurul proiectului Jadar: învinovățirea interferențelor externe.

„Țara trebuie să pună în aplicare reformele UE, în special să facă pași decisivi către libertatea presei, lupta împotriva corupției și ... reforma electorală”, a scris von der Leyen într-o postare pe rețelele de socializare după întâlnirea lor.

Toți ochii sunt acum ațintiți asupra faptului dacă mina Jadar va apărea pe următoarea listă de proiecte CRMA a UE. La 25 martie, Séjourné a precizat că „va prezenta proiectele selectate în următoarele săptămâni”, adăugând că cele din afara UE „nu vor dispărea de pe hartă”.

Dacă va primi sprijinul UE, proiectul va avea un acces mai bun la oportunitățile de finanțare - deși nu se va bucura de aceleași beneficii ca proiectele din UE, cum ar fi autorizațiile accelerate și sprijinul financiar direct.

Hildegaard Bentele, deputat european, consideră că Jadar este „crucial pentru Serbia, pentru UE și pentru întregul sector auto”. Bentele, care reprezintă creștin-democrații germani, este reprezentanta Parlamentului European într-un grup consultativ care analizează proiectele strategice ale CRMA împreună cu Comisia Europeană.

Dar pentru mulți din Serbia, proiectul Jadar simbolizează acum alinierea UE cu un gigant minier în detrimentul preocupărilor publice - prioritizând interesele industriale ale Germaniei și cursa blocului pentru a reduce decalajul EV cu o Chină dominantă. Între timp, neîncrederea populară a determinat mulți localnici să creadă că doar politicienii vor beneficia în urma exploatării de la Jadar.

În 2004, geologii de la Rio Tinto care făceau prospecțiuni în valea Jadar au descoperit un zăcământ de înaltă calitate care combina borul și litiul, numindu-l „jadarit”. Trecem rapid la 2021: Rio Tinto a anunțat că va începe operațiunile de exploatare a proiectului, angajând peste 2 miliarde de euro.

Acest anunț a declanșat proteste masive, forțând guvernul să suspende întreprinderea Jadar. Ana Brnabić, prim-ministrul de atunci, a declarat că este „sfârșitul absolut” al planurilor Rio Tinto.

Dar, în iulie 2024, Curtea Constituțională a Serbiei a permis reluarea proiectului. O săptămână mai târziu, cancelarul german Olaf Scholz și vicepreședintele Comisiei Europene Maroš Šefčovič au zburat la Belgrad pentru semnarea unui parteneriat strategic între Serbia și UE privind materiile prime durabile, lanțurile valorice ale bateriilor și vehiculele electrice.

Šefčovič, în prezent comisar european pentru comerț, a numit proiectul o „dovadă a angajamentului nostru comun de a promova tranziția ecologică”. Scholz l-a descris drept un „proiect cu adevărat european”, subliniind că „mai presus de toate, avem nevoie de aceste baterii”.

Dar de ce, mai exact, este Jadar atât de controversat? În ciuda încercărilor Rio Tinto de a fi transparentă cu privire la proiect pentru a atenua preocupările legate de mediu, rezistența față de începerea lucrărilor la mina subterană persistă.

„Nu există absolut niciun loc pentru mineritul litiului într-o vale fertilă, cu surse de apă de izvor, apă subterană, o vale care hrănește oamenii, unde fermierii cultivă pământul de șapte sau opt generații”, a declarat Bojana Novaković, lider al ONG-ului de mediu Marš sa Drine (Marșul pe Drina).

Criticii ecologiști susțin că, dacă nu este gestionată corespunzător, extracția litiului ar putea contamina rezervele de apă subterană și terenurile agricole vitale pentru comunitatea predominant agricolă din valea Jadar.

Nebojša Petković de la asociația Ne Damo Jadar (Nu vom renunța la Jadar), care se descrie ca fiind proeuropean, consideră că UE nu este interesată ca Serbia să devină membră. El a acuzat blocul comunitar că se preocupă doar de propriile sale profituri: „Vor să ne transforme în baza lor de resurse și [într-o] groapă de gunoi a Europei”, a spus el, catalogând mina drept un proiect strategic menit să „distrugă” Serbia.

Rio Tinto insistă că mina nu va prezenta aceleași riscuri de mediu ca și altele, deoarece va utiliza metode de stocare a deșeurilor uscate, mai degrabă decât lichide. De obicei, deșeurile miniere, cunoscute sub numele de reziduuri, constau în particule fine de rocă, apă și, uneori, substanțe chimice - ceea ce ridică probleme legate de posibile scurgeri sau prăbușiri de baraje.

„Reziduurile noastre sunt solide ca o cărămidă”, spune Chad Blewitt, director general al proiectului Jadar. „Nu se pot scurge, nu se pot prăbuși”.

Cu toate acestea, deșeurile uscate nu sunt imune la expunerea la apă, avertizează Diego Marin de la rețeaua Biroului European de Mediu (EEB). Valea Jadar este predispusă la inundații - mai ales în 2014, când inundațiile au ucis 57 de persoane în Serbia și au declanșat eliberarea de metale grele din siturile miniere din zonă după ruperea unui baraj.

În timp ce reziduurile uscate sunt „cu siguranță o practică mai bună”, Marin observă că acestea „încă nu sunt sigure din punct de vedere ecologic”, din cauza emisiilor de praf și potențiala contaminare cu metale grele.

Un raport al Renewables and Environmental Regulatory Institute din Belgrad (RERI) a constatat că cererea actuală de evaluare a impactului asupra mediului din partea Rio Tinto nu acoperă eliminarea deșeurilor miniere - ci doar mina subterană.

„Impactul acestor deșeuri nu a fost evaluat în mod adecvat și nici nu au fost sugerate măsuri adecvate pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea oricărui impact negativ semnificativ asupra mediului”, a declarat Mirko Popović, director de program la RERI.

O măsură de protecție propusă este aducerea unui auditor, cum ar fi Initiative for Responsible Mining Assurance (IRMA). Rio Tinto și-a exprimat dorința de a permite IRMA să elaboreze un raport extern privind Jadar, însă directorul IRMA, Aimee Boulanger, a declarat pentru Politico că emiterea unui verdict privind o mină care nu există încă ar fi dificilă.

Mai mult, este posibil ca relația dintre Rio Tinto și locuitorii din zonă să fi ajuns deja la punctul fără întoarcere. „Este foarte dificil să recâștigi încrederea atunci când încrederea este deja distrusă”, a declarat Boulanger, care susține implicarea IRMA, dar observă că nu a existat nicio abordare oficială din partea companiei până în prezent.

Într-o declarație pentru Politico, șeful de proiect Blewitt a respins aceste afirmații.

„Rio Tinto respinge cu fermitate afirmațiile nefondate potrivit cărora proiectul Jadar va avea un impact negativ asupra agriculturii și calității apei. Astfel de afirmații sunt nefondate și ignoră proiectele robuste de evaluări ale impactului asupra mediului pe care Rio Tinto le-a pus la dispoziția publicului”, a declarat Blewitt.

„Aceste studii dovedesc că agricultura poate continua să prospere deasupra solului, în timp ce operațiunile miniere sunt efectuate în siguranță sub suprafață, la fel cum orașele moderne există deasupra sistemelor de metrou subterane. În mod similar, planurile proiectului privind depozitele uscate pentru deșeuri ar garanta că apa locală nu este afectată.”

În centrul eforturilor Europei de a concura cu China în sectorul vehiculelor electrice se află soarta industriei auto germane, care joacă un rol important în modelarea poziției Berlinului și, implicit, în influențarea priorităților politice ale UE.

Cu toate acestea, provocarea constă în faptul că China deține deja controlul asupra aprovizionării cu materii prime esențiale și asupra producției ulterioare de baterii, permițând producătorilor săi de baterii să producă la scară largă la prețuri reduse.

Compania suedeză Northvolt a fost considerată cândva cea mai bună speranță a continentului, dar dispariția sa lasă industria auto germană dependentă de furnizorii chinezi.

Este o dilemă familiară pentru producătorii germani de automobile, care, pentru a intra pe piața chineză în anii 1980, au fost obligați să înființeze societăți mixte cu companii naționale și să împărtășească tehnologia acestora. Pentru companii precum Mercedes-Benz, BMW și Volkswagen, creșterea economică ulterioară a Chinei a făcut ca piața din această țară să fie cea mai profitabilă, contribuind la susținerea fabricilor și a forței de muncă costisitoare din Europa.

Lipsa mineritului de materii prime în Europa „face ca industria internă să depindă de alte țări și de factori externi pentru aprovizionarea sa ... este esențial ca Uniunea Europeană să sprijine dezvoltarea lanțului valoric european al bateriilor”, a declarat ACEA, lobby-ul auto al UE, într-o declarație privind CRMA.

Dar asigurarea mineralelor este doar o piesă a puzzle-ului. Producătorii germani de automobile rămân în urma producătorilor chinezi de vehicule electrice în ceea ce privește tehnologia și costurile, punându-și în pericol cota de piață - și câștigurile - în China.

Presiunea se face simțită acasă, cu concedieri în întreaga industrie. În martie, Audi a anunțat că va renunța la 7.500 de locuri de muncă până în 2029, ca parte a planului Grupului Volkswagen de a reduce costurile și de a facilita tranziția către vehiculele electrice.

Deși nu sunt esențiale pentru succesul producătorilor auto din UE, proiecte precum Jadar reprezintă un test al capacității blocului de a se elibera de dominația economică a Chinei în cadrul strategiei sale de decuplare.

„Pentru Serbia, un candidat de lungă durată pentru aderarea la UE, acordul ... reprezintă o oportunitate de a se apropia de Europa și de a avansa în negocierile de aderare”, a declarat un purtător de cuvânt al Asociației germane a industriei auto, care reprezintă giganți din industrie precum BMW și Mercedes-Benz.

Parlamentul European a intrat în polemică în februarie, găzduind o proiecție a filmului „Nu în țara mea”, un documentar care susține că rezistența locală și protestele naționale împotriva exploatării litiului în Serbia au apărut din cauza ignoranței sau a dezinformării din partea Rusiei. Evenimentul, care a fost contestat de 100 de persoane la Bruxelles, a fost urmat de o dezbatere la care au participat Bentele, Matković și Marijanti Babić, șeful Rio Tinto pentru Serbia.

Filmul, realizat de Peter Tom Jones, directorul Institutului KU Leuven pentru Metale și Minerale Durabile (SIM2), a fost criticat de protestatari pentru promovarea proiectului și excluderea criticilor acestuia. Dar Jones și-a apărat munca și i-a acuzat pe oponenții proiectului că au refuzat să participe. „Aceasta este o strategie foarte deliberată a oponenților de a nu se implica, de a nu lua parte la dezbateri”, a declarat el pentru Politico.

Într-o scrisoare deschisă semnată de profesori universitari, cercetători și studenți din Belgia pentru a opri proiecția documentarului la Docville, un festival internațional de film documentar din Leuven, semnatarii l-au numit „o portavoce a propagandei de stat și, de asemenea, că se face ecoul intereselor corporative ale Rio Tinto, susținând eforturile sale strategice de lobby pentru mineritul litiului”. Proiecția de la Docville a fost anulată din cauza temerilor că ar putea atrage protestatari.

Nik Völker, cercetător la MiningWatch Portugal, a subliniat că institutul din Leuven „deține diverse acorduri bilaterale cu parteneri de minerit și procesare a litiului din Europa care figurează în mod proeminent, inclusiv cu marele actor minier Rio Tinto în Serbia”.

O declarație publicată de SIM2 și Jones după proiecția de la Parlamentul European a negat acuzațiile potrivit cărora ar fi colaborat cu Rio Tinto sau ar fi primit finanțare de la Rio Tinto pentru documentar. În schimb, au spus ei, acesta a fost codezvoltat și finanțat integral de Universitatea din Leuven.

„În consecință, nicio parte sau companie externă, fie Rio Tinto, ElevenEs, Stellantis sau altele, nu a avut nicio influență asupra realizării acestui documentar”, a declarat Jones. „Orice acuzații care sugerează că acesta este cazul, deoarece există colaborări între companii în ceea ce privește proiectele de cercetare, sunt pur și simplu false.”

Poliitco a abordat Rio Tinto în legătură cu acest documentar, dar compania a refuzat să comenteze.

Lupta pentru mina Jadar nu este doar despre litiu - este, de asemenea, despre cine va defini viitorul Serbiei.

Pentru mulți sârbi, aprobarea în așteptare a UE pentru Rio Tinto reprezintă o complicitate într-un sistem în care profitul prevalează asupra implicării cetățenilor și în care preocupările legate de mediu sunt ignorate în favoarea intereselor geopolitice. Iar politica externă în zig-zag a Serbiei între marile puteri a creat tensiuni atât pe plan intern, cât și extern.

În prezent, UE face tot mai multe presiuni asupra Serbiei pentru a se alinia mai clar intereselor sale. Sună clopotele cu privire la clientelismul resurselor, în care interesele statului și ale întreprinderilor converg, în timp ce publicul este exclus din dezbatere.

„Sincer, cred că este o sinucidere politică să acordăm acestui proiect timpul necesar și să continuăm să facem presiuni pentru orice facțiune politică din Serbia, în special, dar și din Europa, pentru că nu am mai văzut niciodată un proiect cu atâtea disensiuni împotriva sa”, a declarat Novaković de la Marš sa Drine.

Aspirația Serbiei de a adera la UE atârnă acum de presiunea blocului pentru materii prime. Colonie minieră sau nu, țara din Balcanii de Vest se confruntă cu un nou haos în mijlocul instabilității sale.

Vučić a anunțat pe 6 aprilie că un nou guvern sârb, condus de novicele politic Đuro Macut, va intra în funcție până pe 18 aprilie. În cazul în care parlamentarii nu îl aprobă pe Macut, Vučić va convoca probabil alegeri anticipate la începutul lunii iunie. Verdictul alegătorilor va avea un impact crucial nu numai asupra soartei proiectului Jadar, ci și asupra parcursului european al națiunii balcanice.