Compozitorul german Ludwig van Beethoven a murit în martie 1827, după o boală prelungită. Imobilizat la pat încă de la Crăciunul precedent, a fost atacat de icter, avea membrele și abdomenul umflate, iar fiecare respirație era o luptă. O echipă de cercetători a aflat, pe baza dovezilor ADN, ce boală a provocat moartea compozitorului, relatează Science Alert.
În timp ce apropiații săi îi sortau bunurile personale, au descoperit un document pe care Beethoven l-a scris cu un sfert de secol mai devreme - un testament prin care îi ruga pe frații săi să facă cunoscute publicului detalii despre starea sa.
Astăzi nu este un secret pentru nimeni că unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii era surd funcțional după vârsta de 40 de ani. A fost o ironie tragică pe care Beethoven și-a dorit ca lumea să o înțeleagă nu doar dintr-o perspectivă personală, ci și medicală.
La aproape două secole de la moartea lui Beethoven, o echipă de cercetători și-a propus să-i îndeplinească testamentul, analizând ADN-ul din mostrele părului său.
„Obiectivul nostru principal a fost să facem lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, care includ pierderea progresivă a auzului”, a spus biochimistul Johannes Krause de la Institutul Max Planck pentru Antropologia evoluționistă în Germania.
Cauza principală a acestei pierderi de auz nu a fost niciodată cunoscută, nici măcar de către medicul său personal, Dr. Johann Adam Schmidt. Ceea ce a început ca tinitus la 20 de ani a dus în timp la o toleranță redusă la zgomotul puternic și, în cele din urmă, la o pierdere a auzului la tonurile mai înalte, până la surzenie, punând capăt efectiv carierei sale de artist.
Pentru un muzician, nimic nu poate fi mai ironic. Într-o scrisoare adresată fraților săi, Beethoven a recunoscut că a „rămas fără speranță” și chiar s-a gândit la sinucidere.
Și nu era doar asta. De la vârsta de 22 de ani, cel puțin, avea dureri abdominale severe și accese cronice de diaree.
Cu șase ani înainte de moartea sa au apărut primele semne de boală hepatică, despre care se crede că a fost, cel puțin parțial, responsabilă pentru moartea sa la vârsta relativ tânără de 56 de ani.
În 2007, o investigație criminalistică asupra unei șuvițe din ceea ce se credea a fi părul lui Beethoven a sugerat că otrăvirea cu plumb ar fi putut grăbi moartea acestuia. Având în vedere că în acea perioadă încă se foloseau vase de plumb și tratamente medicale care implicau utilizarea plumbului, nu este deloc o concluzie surprinzătoare.
Dar noul studiu demonează teoria, dezvăluind că șuvița de păr analizată în 2007 nici măcar nu era a lui Beethoven, ci unei femei necunoscute.
Mai multe șuvițe care au aparținut cu mai multă certitudine compozitorului demonstrează că moartea lui a fost probabil rezultatul unei infecții cu hepatită B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroși factori de risc pentru boala hepatică.
Dar misterul nu a fost elucidat cu totul.
„Nu am putut găsi o cauză definitivă pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele gastro-intestinale”, a spus Krause.
Totuși, cercetătorii au avut parte de încă o surpriză.
O investigație care compară cromozomul Y din mostrele de păr cu cele ale rudelor care coboară din linia paternă a lui Beethoven indică o nepotrivire. Aceasta sugerează o activitate sexuală extraconjugală în rândul generațiilor care au precedat nașterea compozitorului.
„Această descoperire sugerează un eveniment de paternitate extra-pereche în linia paternă, între concepția lui Hendrik van Beethoven în Kampenhout, Belgia în c.1572 și concepția lui Ludwig van Beethoven șapte generații mai târziu, în 1770, în Bonn, Germania”, a spus Tristan Begg. un antropolog la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.