Comisia Europeană a propus, miercuri, interzicerea pe piaţa UE a produselor obţinute prin muncă forţată, fiind vorba de toate produsele, atât cele fabricate în UE pentru consum intern şi export, cât şi cele importate, fără a viza anumite întreprinderi sau industrii, informează un comunicat al Executivului comunitar.
Această abordare cuprinzătoare este importantă deoarece se estimează că 27,6 milioane de persoane lucrează forţat, în multe sectoare industriale şi pe fiecare continent. Munca forţată este practicată cel mai mult în economia privată, dar uneori este impusă şi de la nivel de stat. Propunerea se bazează pe definiţii şi standarde convenite la nivel internaţional şi evidenţiază importanţa unei cooperări strânse cu parteneri mondiali. Autorităţile naţionale vor fi împuternicite să retragă de pe piaţa UE produsele fabricate prin muncă forţată, în urma unei anchete. Autorităţile vamale din UE vor identifica şi vor opri la frontierele UE produsele fabricate prin muncă forţată.
"Nu putem menţine un model de consum de bunuri care sunt produse în mod nesustenabil. A fi lideri industriali şi tehnologici presupune să fim mai fermi în apărarea valorilor noastre şi în stabilirea normelor şi standardelor noastre. Piaţa noastră unică este un atu formidabil pentru a preveni circulaţia în UE a produselor fabricate prin muncă forţată şi este o pârghie pe care o putem utiliza pentru a promova o creştere a sustenabilităţii în întreaga lume", a declarat comisarul pentru piaţa internă, Thierry Breton, citat de Agerpres.
Autorităţile naţionale din statele membre vor pune în aplicare interdicţia printr-o abordare solidă, bazată pe riscuri şi pe asigurarea respectării legislaţiei. Într-o etapă preliminară, ele vor evalua riscurile de implicare a muncii forţate pe baza unor diverse şi multiple surse de informaţii care, în ansamblu, ar trebui să faciliteze identificarea riscurilor şi să contribuie la concentrarea eforturilor lor. Ele pot include contribuţii din partea societăţii civile, o bază de date privind riscurile de implicare a muncii forţate, axată pe produse şi zone geografice specifice, precum şi diligenţa necesară pe care o desfăşoară întreprinderile.
Autorităţile vor demara anchete cu privire la produsele pentru care există suspiciuni întemeiate că au fost fabricate prin muncă forţată. Ele pot solicita informaţii de la întreprinderi şi pot efectua controale şi inspecţii, inclusiv în ţări din afara UE. În cazul în care autorităţile naţionale constată implicarea muncii forţate, ele vor dispune retragerea produselor deja introduse pe piaţă şi vor interzice introducerea produselor pe piaţă şi exportarea acestora. Întreprinderile vor fi obligate să elimine produsele în cauză. Autorităţile vamale ale statelor membre vor fi responsabile de asigurarea respectării legislaţiei la frontierele UE.
În cazul în care autorităţile naţionale nu pot colecta toate dovezile de care au nevoie, de exemplu din cauza lipsei de cooperare din partea unei societăţi sau a unei autorităţi de stat din afara UE, ele pot lua decizia pe baza faptelor disponibile.
Autorităţile competente vor aplica principiul evaluării bazate pe riscuri şi principiul proporţionalităţii, pe tot parcursul procesului. Pe acest fundament, propunerea ia în considerare în mod deosebit situaţia întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). Fără a fi exceptate, IMM-urile vor beneficia de concepţia specifică a măsurii şi anume, autorităţile competente vor lua în considerare dimensiunea şi resursele operatorilor economici în cauză şi magnitudinea riscului de implicare a muncii forţate înainte de a declanşa o anchetă. IMM-urile vor avea la dispoziţie şi instrumente de sprijin.
Comisia va emite orientări în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului în cauză. Orientările vor include îndrumări vizând diligenţa necesară în materie de muncă forţată şi informaţii privind indicatorii de risc de implicare a muncii forţate. Noua Reţea a UE vizând produsele obţinute prin muncă forţată va servi drept platformă pentru coordonarea şi cooperarea structurată între autorităţile competente şi Comisie.
Propunerea Comisiei trebuie de acum să fie discutată şi aprobată de Parlamentul European şi de Consiliul Uniunii Europene înainte de a putea intra în vigoare. Se va aplica după 24 luni de la intrarea ei în vigoare.