Marine Le Pen rămâne în continuare figura principală a extremei drepte din Franța, dar protejatul ei de 28 de ani îi calcă pe urme îndeaproape și atrage tot mai mult atenția publicului, scrie Politico. Alegerile europarlamentare se apropie, iar oficialii din tabăra președintelui francez Emmanuel Macron nu reușesc să găsească un mod eficient de a întrerupe ascensiunea furibundă a lui Jordan Bardella, noua amenințare a extremei drepte din Franța.

Partidul de extremă dreapta din Franța, Adunarea Națională (RN), și-a lansat campania electorală europeană săptămâna trecută în orașul-port Marseille, la doar trei luni înainte de alegerile din Parlamentul European. Mii de suporteri s-au adunat într-un centru de expoziție decorat cu tricolorul francez, sloganul campaniei fiind „Franța a revenit, Europa a renăscut”.

Cele mai multe urale nu au venit pentru Le Pen, ci pentru carismaticul președinte al partidului, Jordan Bardella.

Potrivit unor sondaje recente, Bardella ar putea conduce extrema dreaptă a Franței spre cea mai mare victorie de până acum în alegerile europene – partidul său ar urma să câștige aproape 30% din voturi în alegerile din iunie, cu 10 procente mai mult decât lista europarlamentarilor pro-Macron. RN nu a atins niciodată pragul de 25% în alegerile care se organizează în toată țara.

Popularitatea extremei drepte din Franța a crescut mult în ultimul deceniu, profitând de valul de susținere pentru partidele populiste care a inundat Europa. La fiecare rundă de alegeri, RN a obținut rezultate și mai bune decât la precedentele alegeri.

Bardella a jucat un rol esențial în ascensiunea partidului său de când a devenit liderul Adunării Naționale. Acum, el este unul dintre cele mai în vogă staruri din sfera politică franceză.

Bardella a ajuns cel mai popular politician din Franța după fostul prim-ministru, Edouard Philippe, potrivit unui sondaj publicat luna aceasta. Mai popular chiar decât Le Pen.

După ce a atras atât de mult atenția, Bardella a fost atacat tot mai mult de adversarii săi politici, dar iscusința cu care le-a răspuns acestora prin remarcile sale ingenioase l-au făcut aproape imun în fața criticilor. Nici politicienii din propriul său partid nu îndrăznesc să îl critice, cu toate că Bardella deviază de multe ori de la ideile și obiectivele oficiale ale partidului.

Atât de mare este amenințarea venită din partea liderului extremei drepte încât Macron l-ar fi numit prim-ministru pe Gabriel Attal (34 de ani) special pentru a răspunde ascensiunii lui Bardella.

„Attal și Bardella sunt din aceeași generație, este evident. Attal se pricepe la politică, știe cum să dea o replică, cu substanță, așa că e o persoană care se poate înfrunta cu Adunarea Națională”, a spus un consilier al lui Macron.

Partidul Renașterea (RE) al lui Macron a încercat să îl prezinte pe Bardella drept un izolaționist pro-Rusia arogant, dar până acum strategia lor nu a funcționat. RE a făcut tot posibilul să arate că partidul lui Bardella este o forță extremistă: au scos în evidență legăturile cu Rusia, tendințele anti-EU și alianțele cu partidele extremiste din afara țării.

„Spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești”, a scris Valérie Hayer, principalul candidat de pe lista europarlamentarilor pro-Macron, pe rețeaua socială X (fostul Twitter), acuzând partidul lui Bardella și aliații lor că „încearcă să distrugă valorile europene”.

„Adunarea Națională are o linie prorusă, toate voturile lor din parlamentul UE au arătat asta”, a spus și Nathalie Loiseau, care a candidat împotriva lui Bardella în alegerile europene din 2019.

RN a încercat să se distanțeze de Kremlin de când Rusia a invadat Ucraina. Bardella și alți europarlamentari din partidul său au votat pentru rezoluție UE prin care condamnau agresiunea rusească asupra Ucrainei imediat după declanșarea războiului, dar apoi s-au abținut să voteze pentru susținerea financiară a Ucrainei și, din nou, în iunie, pentru o rezoluție în care se menționa eforturile de dezinformare ale Rusiei împotriva Uniunii Europene.

Hayer a spus despre partidul lui Bardella că suferă de „schizofrenie politică”, iar Loiseau l-a criticat personal pe liderul partidului: „În întâlnirile și interviurile lui, sunt îngrozită de superficialitatea retoricii lui Bardella. Văd o aroganță și un exces de încredere de sine.”

Niciunul dintre atacurile lansate la adresa lui Bardella nu au funcționat până acum, mai ales cele legate de Rusia.

Liderul Adunării Naționale a declarat anul trecut într-un interviu pentru L'Opinion că regretă faptul că clasa politică franceză, inclusiv RN, nu și-au dat seama mai repede de amenințarea reprezentată de Moscova. „A exista o naivitate colectivă în privința ambițiilor lui Putin.”

La câteva zile mai târziu, Le Pen a publicat o scrisoare în care critica politica de sancțiune împotriva Rusiei a Uniunii Europene și alimentarea „iresponsabilă” a stării de conflict – comentariile lui Le Pen au fost interpretate ca fiind un răspuns direct la adresa afirmațiilor lui Bardella.

Nu a fost prima oară când Le Pen s-a văzut nevoită să intervină pentru a clarifica lucrurile. Ultima dată când Bardella a deviat de la linia partidului a fost atunci când și-a arătat opoziția față de implementarea plafonării prețurilor pentru fermierii francezi, în ciuda faptului că RN susținea măsura.

Totuși, Le Pen îl susține pe Bardella și se opune criticilor săi. Potrivit unui raport al Liberation, Le Pen l-ar fi împins la perete pe vice-președintele RN, Sebastien Chenu, în clădirea camerei inferioare a parlamentului francez, și l-a amenințat că îl va exclude din partid din cauză că și-a exprimat opoziția față de Bardella.

„Poate să mă lovească mâine un camion”, a spus Marine Le Pen într-un interviu televizat, adăugând că, în caz că s-ar întâmpla asta, Bardella „are statutul politic și încrederea” de care are nevoie pentru a o înlocui.