Unul dintre subiectele aflate pe agenda discuțiilor dintre premierii român, Marcel Ciolacu, și ucrainean, Denis Șmihal, a fost legat de găsirea moaștelor Sfintei Teodora de la Sihla, aflate pe teritoriul Ucrainei, și a mormintelor a doi eroi naționali ai Ucrainei, aflate pe teritoriul țării noastre. Agenția de presă a Patriarhiei a anunțat chiar că Ucraina este dispusă să returneze României moaștele Sfintei Teodora, la schimb cu rămășițele celor doi eroi. Potrivit Basilica.ro, Sfânta Teodora a trăit în secolele XVII-XVIII, iar după moartea ei, moaștele au fost cedate Mănăstirii Pecerska din Kiev de familia domnitorului moldovean Mihail Sturza.
Teodora s-a născut la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători, județul Neamţ, potrivit agenției de presă a Patriarhiei Române, Basilica.ro.
„Tatăl ei, Ştefan Joldea Armaşul, avea dregătorie ostăşească, aşa cum şi numele îl arată, fiind paznic al Cetăţii Neamţului şi armaş, adică făuritor de arme pentru cei ce apărau vestita cetate a Moldovei. Mama sa, al cărei nume nu este cunoscut, se îngrijea de cele ale casei şi de buna creştere, în frică de Dumnezeu, a celor două fiice, Teodora şi Maghiţa (Marghioliţa)”, mai scrie sursa citată.
Sora mai mică a Teodorei a murit, iar Teodora, deși voia să se călugărească, a fost totuși căsătorită de părinții ei „cu un tânăr evlavios din cetatea Ismail”.
În cele din urmă, Teodorei i s-a permis „să îmbrăţişeze viaţa monahală”, iar sihaștrii și duhovnicul ei au îndemnat-o spre viaţa de sihăstrie. Ea a ajuns astfel la Schitul Vărzăreşti, în Vrancea, iar după doi ani, soţul ei s-a călugărit și el în Schitul Poiana Mărului.
După câțiva ani la Vărzărești și după ce schitul a fost ars de turci, Teodora s-a retras în munţii Vrancei împreună cu stareţa ei, iar mai apoi a ajuns în pădurile Neamţului, în jurul schiturilor Sihăstria şi Sihla.
„Cu binecuvântarea ieroschimonahului Varsanufie, egumenul Sihăstriei, fericita Teodora a fost încredinţată duhovnicului Pavel, care a dus-o în pustie, în apropierea Schitului Sihla, sfătuind-o să rămână acolo până la moarte, dacă va putea răbda asprimea vieţii pustniceşti, iar de nu va putea suferi ispitele şi frigul iernii, să se aşeze la o sihăstrie de călugăriţe.
Aşa a ajuns fericita Teodora în munţii Sihlei, iar un sihastru bătrân i-a oferit chilia sa, care se afla sub stâncile uriaşe ale Sihlei, iar el şi-a căutat adăpost şi mai tainic în altă parte. Acolo s-a nevoit Cuvioasa cu bărbăţie mulţi ani, ostenindu-se singură în post şi rugăciuni de toată noaptea, în lacrimi şi mii de metanii, departe de lume. Numai Cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o sfătuia, o împărtăşea cu Sfintele Taine şi îi ducea cele de trebuinţă”, scrie Basilica.ro.
Cuvioasa Teodora și-a petrecut restul vieții în singurătate și rugăciune, iar ultimii ani a stat ascunsă într-o peșteră din zonă, unde a murit și a fost îngropată de preoții care i-au făcut ultima slujbă. „Aceasta s-a petrecut în al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea”, potrivit Basilica.ro.
După moartea ei, pentru a fi pomenită, între anii 1725-1780 s-a ridicat Schitul Sihla, „o bisericuţă de lemn şi câteva chilii, având hramul Schimbarea la Faţă, care, cu unele adăugiri şi prefaceri, dăinuieşte şi azi”.
Trupul Sfintei Teodora a rămas în peşteră până prin anii 1828-1835, când familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a aşezat moaştele ei în raclă şi le-a depus în biserica schitului, spre închinare. Apoi, zidind o biserică nouă la moşia lui din satul Miclăuşeni, Iaşi, le-a adus în această biserică.
În anul 1853, familia Sturza a convenit cu stareţul Mănăstirii Pecerska (Lavra Pecerska) din Kiev să dea sfintele moaşte în schimbul unor veşminte preoţeşti şi arhiereşti.
„Aşa s-au înstrăinat moaştele Sfintei Teodora din patria ei şi se păstrează în peşterile de la Pecerska, aşezate în raclă de mult preţ, pe care sunt scrise aceste cuvinte: Sfânta Teodora din Carpaţi”, mai menționează Basilica.ro.
La 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat-o, trecând-o oficial în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire la 7 august.
Tot atunci s-au făcut și demersuri pentru repatrierea moaștelor Sfintei Teodora de la Sihla, însă au rămas fără rezultat.
Discuțiile dintre autoritățile române și cele ucrainene au fost reluate însă, iar după vizita premierului Marcel Ciolacu la Kiev cele două guverne au adoptat o declarație comună, în care a fost abordat și acest subiect.
Potrivit declarației comune, cei doi premieri au remarcat „importanţa lucrărilor legate de organizarea căutării moaştelor Sfintei Teodora în Ucraina şi a mormintelor hatmanilor Pylyp Orlyk şi Ivan Mazepa în România”.
Agenția Basilica.ro a titrat chiar că Ucraina este dispusă să ofere României moaştele Sfintei Teodora, la schimb cu rămăşiţele celor doi eroi naţionali ucraineni.