În timp ce impactul schimbărilor climatice asupra ecosistemului fragil din Himalaya se resimte tot mai mult, un inventator local construiește ghețari artificiali pentru a aproviziona fermierii cu apă pentru irigarea culturilor, scrie BBC.

„Îmi aduc aminte pe când eram copil, ningea mult, îmi ajungea [zăpada] până aproape de genunchi”, a spus Dolkar, o fermieră care cultivă cartofi din satul Thiksey în Ladakh, o regiune din nordul Indiei. „Dar acum, nu mai plouă sau ninge așa de mult.”

Strămoșii lui Dolkar cultivă cartofi de mult timp, dar veniturile familiei sale au scăzut în ultimii ani - la fel ca ghețarii de pe munții din jurul localității ei natale, care se află la 19 kilometri de orașul Leh, capitala regiunii Ladakh.

„Ca fermieri de cartofi, făceam cândva până la 70.000 de rupii (840 de dolari) pe lună. Dar acum, facem aproape 20.000 de rupii (240 de dolari).”

În Himalaya sunt 55.000 de ghețari care se întind pe aproximativ 3 milioane de hectare și reprezintă cele mai mari mase de gheață de pe planetă, în afară de calotele glaciare din regiunile polare.

Însă, schimbările climatice amenință acum să aibă un impact negativ uriaș asupra ecosistemului fragil din Himalaya, afectând economia, ecologia și mediul regiunii.

În jur de o treime din ghețarii din Himalaya ar putea dispărea până la finalul următorului secol, ceea ce va duce la schimbări majore în sistemele hidrologice ale Asiei care alimentează cu apă 1,5 miliarde de oameni.

Topirea ghețarilor se resimte și în rândul celor aproximativ 129 de milioane de fermieri care depind de apa din acești ghețari pentru recoltele lor.

Din cauza ploilor rare și a climatului arid și rece, 80% din fermierii din Ladakh depind de ghețari pentru a-și iriga pământurile cultivate. În ultimii 30 de ani, zăpada a căzut tot mai rar, ceea ce a dus la micșorarea ghețarilor, apă de izvor insuficientă și lipsa accesului la apă potabilă în satele din Himalaya.

În satul lui Dolkar, însă, un inginer local luptă împotriva crizei ghețarilor folosind o tehnică inovatoare.

Chewang Norphel este cunoscut sub numele de „Omul de gheață din Ladakh” și a reușit să construiască un ghețar artificial în Nang, un sat din apropiere de Thiksey.

Norphel a călătorit în mai multe sate pentru a încerca să rezolve problema aprovizionării cu apă. În timpul vizitelor sale, el a descoperit că 80% din populația locală este formată din fermieri care depind foarte mult de apă.

Apa rezultată din topirea ghețarilor, care este crucială pentru fermieri, începe să curgă abia la mijlocul lunii iunie, iar sezonul de semănat începe în aprilie. Din cauza iernilor lungi, apa nefolosită care se scurge din ghețari ajunge în râuri.

Pentru a conserva această resursă vitală pentru comunitățile locale, Norphel a decis să creeze un ghețar artificial. El a construit astfel de ghețari în 10 alte sate din Ladakh.

La fel ca multe alte sate din regiune, Nang nu beneficiază de pe urma unui ghețar permanent; rezerva de apă este alimentată de izvoare și pâraie naturale. Însă, apa nu este suficientă pentru a satisface nevoile fermierilor, mai ales în timpul perioadei cruciale de semănat din aprilie și mai.

Văzând impactul crizei climatice asupra comunității sale, Norphel (87 de ani), un inginer și fost ofițer de dezvoltare rurală, a venit cu o tehnică inovativă care îi ajută pe fermieri să își desfășoare activitatea și aduce ghețarii mai aproape de satul lor.

„Ghețarul principal începe să dea apă abia în luna iunie”, a spus Norphel. „Nu putem face apă. Așa că singura noastră opțiune este să folosim sursa care ne este disponibilă.”

Norphel spune că ideea de a folosi apa din ghețari ca o resursă i-a venit de la ce se aștepta mai puțin: un robinet în grădina din spatele casei sale.

„Ținem robinetele deschise iarna ca să menținem apa în mișcare”, a spus el. „Altfel, apa îngheață în conducte și ele riscă să se spargă”.

Norphel a observat o mică bucată de gheață care s-a format sub unul dintre robinete. Gheața s-a format într-o zonă umbroasă. Atunci Norphel și-a dat seama că dacă ar putea să capteze și să înghețe apa care se risipește, ar putea crea un ghețar artificial pentru întreg satul.

Pentru a asigura că satele au o sursă de apă constantă, Norphel construiește mai mulți ghețari la diferite altitudini. Ghețarul cel mai apropiat de sat este primul care se topește. Urmează apoi ghețarul aflat la o altitudine mai mare. Și tot așa până la ghețarul cel mai apropiat de vârful muntelui.

„Satul [Nang] folosește o structură unică de păstrare a apei care include un canal înghețat pe vârf de munte care se extinde într-o vale”, a spus Suryanarayanan Balasubramanian, cofondatorul companiei Acres of Ice, care oferă soluții de administrare a apei, inclusiv ghețari artificiali.

„Ziduri de piatră amplasate strategic de-a lungul canalului încetinesc viteza de curgere a apei, ceea ce crește rata de îngheț și rezultă în crearea straturilor de gheață de-a lungul văii.”

Abordarea inovatoare a fost un succes, potrivit lui Balasubramanian, care spune că rezerva de apă a satului a crescut cu până la 20%.

Un studiu recent condus de profesorul David Rounce de la Universitatea Carnegie Mellon din SUA a arătat că riscăm să pierdem între 25% și 40% din masa ghețarilor de pe Pământ până la finalul secolului al XXI-lea.