Primarul recent reales al Istanbulului, Ekrem Imamoglu, se profilează ca principalul contestatar al domniei preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan. Dar, în unele privinţe, el calcă pe urmele liderului turc, care a condus oraşul în anii 1990, relatează Reuters.

În afară de faptul că au condus cel mai mare oraş al ţării, ambii au rădăcini familiale în regiunea estică a Mării Negre şi ambele cariere politice au fost împiedicate de instanţele din Turcia. În tinereţe, amândoi au fost şi fotbalişti pasionaţi.

După ce a obţinut o victorie răsunătoare şi şi-a păstrat postul la alegerile de duminică pentru Primăria Istanbulului, Ekrem Imamoglu, în vârstă de 53 de ani, este acum un potenţial viitor preşedinte, în opinia multor analişti.

Alegătorii i-au trimis un mesaj direct lui Erdogan, a declarat Imamoglu după alegeri. „Cei care nu înţeleg mesajul naţiunii vor pierde în cele din urmă”, a previzionat el, potrivit Reuters, citată de News.ro.

Dar, deşi au în comun o capacitate puternică de a atrage alegătorii, ei diferă atunci când vine vorba de politică.

Însuşi Imamoglu, fost om de afaceri şi o persoană amabilă, a recunoscut acest lucru: „Ideile noastre sunt în mare parte opuse”.

Erdogan a intrat în politică cu un partid islamist şi, de când a preluat frâiele puterii, în 2002, a remodelat statul secular după viziunea sa religioasă. În schimb, Imamoglu provine din Partidul Republican al Poporului (CHP), de orientare secularistă, căruia i s-a alăturat în 2008 devenind primar în districtul Beylikduzu din Istanbul în urmă cu 10 ani.

Succesul lui Imamoglu se datorează însă abilităţii sale de a depăşi rata de popularitate a partidului social-democrat CHP, care se situează la aproximativ 25%, şi de a se adresa alegătorilor mai conservatori. El a demonstrat acest lucru în 2019, administrându-i partidului lui Erdogan, AKP, cea mai usturătoare înfrângere din ultimele două decenii şi învingându-l pe candidatul acestuia nu o dată, ci de două ori. O instanţă a anulat victoria sa din martie în acel an, dar a câştigat cu o marjă şi mai mare la alegerile repetate din iunie.

Erdogan şi-a revenit şi a fost reales preşedinte anul trecut, în pofida tensiunilor economice generalizate, sfidând numeroase sondaje. Dar Imamoglu i-a dat acum o nouă lovitură din partea opoziţiei.

„Aceasta este mai mult decât o alegere a primarului, este consemnarea unei mentalităţi în istorie”, a declarat Imamoglu în timpul campaniei electorale. „Dacă va fi consemnată în istorie, democraţia va renaşte, iar statul de drept şi justiţia se vor reface”, a prognozat el.

Criticii lui Erdogan spun că sistemul judiciar, drepturile civile şi libertăţile presei din Turcia au fost erodate sub mandatul său, acuzaţii pe care guvernul le neagă.

Ekrem Imamoglu însuşi s-a confruntat cu necazuri judiciare.

După victoria sa din 2019, un judecător l-a condamnat la 2 ani şi jumătate de închisoare, impunându-i o interdicţie politică pentru insultarea funcţionarilor publici. Curtea de apel urmează să se pronunţe în acest caz.

Condamnarea sa a fost ca un ecou al experienţei lui Erdogan, care a fost închis pentru scurt timp în 1999 pentru că a recitat un poem pe care un tribunal a decis că este o incitare la ură religioasă.

Anul trecut, o altă instanţă a deschis un proces împotriva lui Imamoglu sub acuzaţia de trucare a licitaţiilor, care prevede o pedeapsă de la trei la şapte ani închisoare. Criticii lui Erdogan consideră aceste cazuri ca fiind o încercare de a-l împiedica politic pe Imamoglu. Erdogan şi AKP neagă acest lucru.

În ciuda a ceea ce el descrie ca fiind obstacole din partea guvernului central, Imamoglu a declarat că administraţia sa a oferit servicii şi dezvoltare în Istanbul, un oraş de 16 milioane de locuitori care conduce în economia Turciei.

Metropola este cu totul diferită faţă de provincia Trabzon, de la Marea Neagră, unde Imamoglu s-a născut în 1970 şi a petrecut ceea ce el descrie ca fiind o copilărie fericită în mijlocul "naturii verzi şi luxuriante, a mării aspre şi a străzilor pietruite".

A studiat la Universitatea din Istanbul şi a absolvit administrarea afacerilor în 1994, anul în care Erdogan a devenit primar, înainte de a intra în afacerea de construcţii a familiei sale. Este căsătorit şi are trei copii.

Victoria de duminică a contrastat cu cea din 2019. El a fost susţinut atunci de o alianţă a opoziţiei care s-a destrămat anul trecut după înfrângerea la alegerile generale. Sprijinul său de data aceasta a venit de la „o alianţă puternică de conştiinţă, stabilită de milioane de oameni însetaţi de democraţie şi justiţie”, a explicat el.

Mulţi analişti prognozează acum un nou succes pentru Imamoglu. „(Dacă) aceste alegeri nu vor fi anulate prin contestaţii de vreun fel, el va deveni preşedinte în 2028”, a declarat pentru Reuters înainte de alegeri Ozer Sencar, şeful institutului de sondaje Metropoll.

Rivalitatea dintre Imamoglu şi Erdogan s-ar putea încălzi pe scena naţională în anii următori, dar primarul şi-a amintit recent de cadrul mai informal în care s-au intersectat pentru prima dată.

La mijlocul anilor 1990, după ce Erdogan a devenit primar, a vizitat restaurantul de chifteluţe pe care tânărul Imamoglu îl conducea în cartierul Gungoren din Istanbul. „Când era în primele luni de când fusese ales primar, i-am fost găzdă”, a povestit Imamoglu. „A mâncat chiftele în restaurantul meu. Nu i-am luat banii. Nu va plăti acea notă de plată atât timp cât va trăi”, a promis actualul primar.