Oamenii de ştiinţă chinezi au reuşit, în premieră mondială, să realimenteze un reactor nuclear experimental fără a-l opri, potrivit Live Science, preluată de Agerpres. Reușita a fost posibilă prin continuarea unor cercetări începute în anii '50 de Statele Unite și ulterior abandonate.

Această reuşită are la bază designul unui prototip cu sare topită care funcţionează cu toriu lichid în loc de uraniu şi înseamnă că în prezent China este liderul mondial în domeniul inovaţiilor nucleare, conform declaraţiilor făcute de coordonatorul acestui proiect, Xu Hongjie, la 8 aprilie, în cadrul Academiei Chineze de Ştiinţe.

Reactoarele cu toriu au fost produse pentru prima oară în anii '50 în SUA, după care s-a optat pentru cele cu uraniu, conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA). În urma acestei decizii, primele cercetări făcute pe reactoarele cu toriu au fost ulterior declasificate, iar oamenii de ştiinţă chinezi le-au folosit în cadrul acestui proiect.

„SUA au lăsat cercetările făcute în domeniu să fie disponibile public, în aşteptarea unui succesor potrivit. Noi suntem acel succesor”, a susţinut Xu în cadrul Academiei chineze, conform publicaţiilor South China Morning Post şi Guangming Daily.

„Iepurii uneori fac greşeli sau devin leneşi. Atunci ţestoasa are şansa ei”, a adăugat el, făcând trimitere la fabula clasică a lui Esop.

Facilitatea secretă în care se află acest prototip de reactor pe toriu, care a fost pornit în iunie 2024, ar fi ascunsă în deşertul Gobi, în nordul Chinei, în apropiere de frontiera cu Mongolia, conform Live Science. Acest reactor poate genera în mod sustenabil 2 megawaţi (MW) de energie - suficient pentru asigurarea nevoilor de consum pentru 2.000 de gospodării.

Reactoarele cu toriu sunt un tip de reactor cu sare topită (MSR) care, aşa cum o sugerează denumirea, dizolvă o sursă de combustibil în sare topită, care poate acţiona atât ca agent de răcire, cât şi ca parte a mixului de combustibil.

Odată ajuns în camera reactorului, mixul este încălzit la temperaturi de peste 600 de grade Celsius şi bombardat cu neutroni cu niveluri de energie ridicate. În aceste condiţii, toriul formează atomi de uraniu 233, care apoi se sparg şi eliberează energie prin fisiune nucleară.

Reactoarele cu sare topită sunt considerate în mod considerabil mai sigure decât cele cu combustibil solid, ce pot intra în topire. Combustibilul lor deja topit, pur şi simplu se răceşte şi se solifică în contact cu aerul. Astfel, dezastre de tipul celor de la Cernobâl (1986) sau Fukushima (2011) nu sunt posibile în cazul reactoarelor cu toriu. În plus, aceste reactoare produc în mod semnificativ mai puţine deşeuri nucleare decât reactoarele standard cu uraniu. În plus, deşeurile nucleare rezultate din funcţionarea reactoarelor cu uraniu solid pot fi folosite pe post de combustibil în reactoarele cu sare topită.

În timp ce uraniul poate fi folosit în reactoare MSR, toriul este în general de preferat pentru că este mai uşor de extras din pământ şi de trei ori mai abundent decât uraniul. În plus, prospecţiuni recente au arătat că în subsolul Chinei există suficient toriu pentru a asigura nevoile energetice ale acestei ţări pentru o perioadă de 60.000 de ani, conform publicaţiei South China Morning Post.

Conceptul reactorului cu sare topită s-a născut în 1946, în cadrul unui proiect al aviaţiei militare americane de a construi un avion supersonic nuclear. Experimentele nu au mers însă bine, existând numeroase probleme, cum ar fi corodarea metalului din care era construit reactorul de către sarea topită, iar în 1954 s-a renunţat la acest proiect.

Mai multe grupuri de oameni de ştiinţă au încercat să construiască reactoare cu toriu viabile, dar radioactivitatea slabă a acestui metal îngreuna obţinerea reacţiilor de fisiune la niveluri sustenabile.

Nu este clar încă cum a reuşit China, care lucrează la proiecte de reactoare cu toriu încă din anii 1970, să rezolve aceste probleme tehnice, dar Xu pune totul pe seama consecvenţei.

„În jocul nuclear nu sunt victorii rapide. Trebuie să ai puterea strategică de a te concentra pe a face un singur lucru timp de 20, 30 de ani”, a susţinut el în cadrul întrunirii Academiei Chineze de Ştiinţe.