Cetatea Enisala a fost construită în deceniul 7 al secolului XIV, ca reședință a unui principat nord-dobrogean încorporat Țării Românești la începutul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Începuturi și decor. Cetatea Enisala, situată pe o înălțime stâncoasă ce domină lacurile Babadag și Razelm, este unul dintre cele mai faimoase monumente istorice ale evului mediu românesc.
Numele și originea. Denumirea Enisala (Novoe Selo), în osmană Yeni-Sale, „Așezarea cea Nouă”, se regăsește încorporat într-o listă a orașelor de la curtea mitropolitului Ciprianos al Kievului.
Concepție și funcționalitate. Incinta cetății este compusă din patru turnuri de colț și doi contraforți, cel mai impresionant fiind turnul donjon, locuință, cu monumentala poartă de intrare.
Ruina și uitarea. Cetatea Enisala a fost implicată în rezistența antiotomană între secolele al XIV-lea și al XV-lea. Din secolul al XVI-lea a fost părăsită.
Renaștere și relevanță. În ultimele două decenii s-au făcut ample lucrări de conservare și restaurare, iar din 2022 aici se organizează Festivalul Enisala - Unitate la cetate.