Arheologii au descoperit una dintre cele mai mari colecții de artă rupestră antică din lume, care arată uriași și monștri pășind pe suprafața Pământului, potrivit unui studiu publicat în revista Antiquity. Desenele misterioase cu șerpi gigantici sunt de departe cel mai des întâlnite, iar cercetătorii au descoperit acum că ele aveau și o funcție practică, pe lângă valoarea lor artistică.

Într-o zonă izolată din America de Sud, o echipă britanică de cercetare a descoperit peste 1.000 de gravuri, inclusiv cele mai mari exemple de artă rupestră antică.

Totuși, arheologii cred că ceea ce au găsit până acum reprezintă doar „vârful unui vast iceberg artistic antic” și că mult mai multe așteaptă să fie descoperite.

Se poate ca regiunea care se întinde pe o suprafață de peste 2.500 de kilometri pătrați să conțină în jur de 10.000 de gravuri antice.

Cea mai mare descoperire de până acum este o gravură de 43 de metri lungime cu un șarpe gigantic. Pe lângă șerpi, gravurile înfățișează și miriapode uriașe, animale de dimensiuni exagerate și figuri umane imense de 10 metri înălțime.

Gravurile cu șerpi, pisici de mare, vulturi, maimuțe, crocodili, câini, jaguari, țestoase și broaște au fost descoperite de-a lungul graniței dintre Columbia și Venezuela. În plus, arheologii au descoperit și un număr mare de gravuri geometrice - în special, cercuri concentrice, modele de grilă și triunghiuri umplute cu puncte - reprezentând obiecte care până acum nu au putut fi identificate.

Volumul de gravuri preistorice găsite de-a lungul râului Orinoco rivalizează chiar cu cele descoperite în regiunea Dordogne din Franța, Alpii italieni, Australia de Vest și Africa de Sud.

De departe cel mai neobișnuit aspect al gravurilor descoperite în America de Sud este cât de mari sunt unele dintre ele: în jur de 60 dintre cele 1.000 de gravuri au dimensiuni mai mari de 10 metri.

În afară de șarpele de 43 de metri, mai sunt și 2 figuri umane de 10 metri înălțime - care ar putea fi spirite, zei sau șamani - un miriapod de 11 metri lungime și o insectă uriașă de patru metri, care se poate să fie un fluture.

Șerpii uriași - șapte dintre ei măsoară între 16 și 43 de metri - sunt cu atât mai fascinanți cu cât fac parte dintr-o tradiție globală a „mega-șerpilor” care apar în multe locuri din toată lumea.

Studiile academice publicate de-a lungul anilor arată că cultul șerpilor, cunoscută antropologilor drept ofiolatrie, a fost cândva un fenomen major întâlnit în toate colțurile lumii, spre deosebire de alte sisteme religioase bazate pe venerarea animalelor.

Șerpii apar în sistemele religioase și mitologiile din Europa preistorică și Egiptul antic, la aborigenii din Australia și nativii americani. Mitologia Greciei antice era plină de șerpi supranaturali și alte creaturi asociate cu șerpii, la fel cum sunt și mitologiile din Orientul Mijlociu, Europa, Mexic, Africa, China, Japonia și India.

Șerpii erau de multe ori asociați cu crearea omului sau cu anumite triburi, cu ideea imortalității și cu vindecarea bolilor. În funcție de cultură, șerpii sunt văzuți ca ființe bune sau rele - sau care pot fi și bune și rele - și erau văzuți cândva ca simboluri ale regalității.

Faptul că se întâlnesc în atât de multe locuri înseamnă că fenomenul este unul extrem de vechi și că oamenii din toată lumea, timp de zeci de mii de ani, au dezvoltat o fascinație aparte pentru șerpi - cel mai probabil, pentru că prezintă un pericol mai mare pentru oameni decât orice alt animal (în afară de insectele purtătoare de boli).

Chiar și în ziua de azi, în jur de 20.000 de oameni mor în fiecare an după ce sunt mușcați de șerpi, în comparație cu doar 100 pe an, în cazul victimelor atacate de lei și 500 pe an, în cazul celor care sunt mușcați de crocodili.

Alți 400.000 de oameni sunt mușcați de șerpi veninoși în fiecare an, cu toate că majoritatea supraviețuiesc, potrivit The Independent.

Organizația Mondială a Sănătății prezintă cifre încă și mai mari: ei spun că între 4,5 și 5,4 milioane de oameni sunt mușcați de șerpi în fiecare an, iar între 1,8 și 2,7 milioane dintre ei sunt înveninați. Potrivit estimărilor OMS, între 81.000 și 138.000 dintre aceștia își pierd viața.

Cea mai mare reprezentare artistică antică a unui șarpe este construcția de pământ de pe vârful unui deal din sudul statului american Ohio, unde se găsește un șarpe gigantic de 411 metri lungime.

Gravurile descoperite în Columbia au fost făcute de popoarele antice de nativi americani între anii 700 și 1000. Sunt printre cele mai greu de accesat exemple de artă străveche din lume, întrucât sunt gravate de obicei în partea cea mai înaltă a unor stânci aproape verticale.

Spre exemplu, șarpele de 43 de metri a fost realizat spre vârful unei stânci de 200 de metri înălțime. Cercetătorii spun că era folosit pe post de oracol - șarpele le „vorbea” oamenilor prin vocea unui șaman sau alt intermediar (similar cu felul în care oracolele funcționau în alte părți ale lumii, inclusiv în Grecia și Egiptul antic).

Totuși, cercetătorii au ajuns la concluzia că cele mai multe gravuri erau folosite ca puncte de reper și s-ar putea să fi marcat granița dintre diversele triburi care locuiau în zona râului Orinoco, potrivit Science.

„Încă de la început, ele erau menită se fie cât mai vizibile”, a explicat Francisco Javier Aceituno Bocanegra, un antropolog specializat în arta rupestră amazoniană de la Universitatea din Antioquia. „Sunt ca semnele care anunță că treci pe lângă anumite locuri pe autostradă.”