Cercetătorii au susținut de mult timp că cele mai adânci regiuni ale oceanelor ar putea fi locurile unde au apărut primele forme de viață de pe planeta noastră. Un astfel de loc este și „Orașul pierdut” din Atlantic, o structură denivelată cu turnuri de piatră bizare care se înalță de pe fundul oceanului ca niște blocuri subacvatice cu zeci de etaje. Acum, specialiștii au reușit să obțină primele mostre de rocă din această posibilă Grădină a Edenului, relatează The New York Times.

Un raport publicat joi în revista Science descrie cum o echipă de 30 de persoane a forat adânc într-o regiune de pe fundul oceanului din mijlocul Atlanticului, de unde cercetătorii au extras roci extrem de rare de la o adâncime de peste un kilometru.

„Am reușit”, a spus Frieder Klein, un membru al echipei de expediție al Instituției oceanografice Woods Hole din Cape Cod, Masschusetts. „Acum avem o bogăție de pietre care ne vor permite să studiem sistematic procesele despre care oamenii cred că sunt relevante pentru apariția vieții pe planetă.”

Zona din care s-au extras probele se află în dreptul unui lanț muntos submarin – una dintre multele creste oceanice care brăzdează fundul oceanelor de pe întreg globul precum cusătura unei mingi de baseball.

În aceste zone abisale se formează izvoare hidrotermale ale căror ape sclipitoare împrăștie minerale în apa înghețată, formând încetul cu încetul movile și turle ciudate în care își fac veacul uneori creaturi din cele mai bizare.

Oamenii de știință au venit de zeci de ani cu teorii prin care să explice cum în aceste izvoare hidrotermale sau pietrele de sub ele au avut loc reacții geochimice care au dat naștere primelor forme de viață de pe Pământ.

În una dintre cele mai mari izvoare hidrotermale descoperite până acum, o zonă de pe fundul Oceanului Atlantic aflată la peste 2.000 de kilometri la est de Bermuda și poreclită „Orașul pierdut”, cel mai înalt pilon are înălțimea unei clădiri cu 20 de etaje.

Rocile extrase de cercetători din apropiere au fost prelevate de la o adâncime de 1.268 de metri – un record pentru probele obținute de sub izvoarele hidrotermale.

Prin această operațiune, oamenii de știință pot acum studia prima secțiune lungă de roci care își au originea în manta – straturile interioare dintre crusta Pământului și nucleul planetei. Mantaua este cea mai mare dintre straturile Pământului, dar din cauză că este atât de inaccesibilă a fost studiată foarte puțin.

Cercetătorii se așteaptă să descopere lucruri noi din rocile extrase ani de zile de acum înainte, inclusiv detalii noi despre cum a apărut viața pe Pământ.

„Este prea devreme să spunem ceva precis pentru că nu au venit încă rezultatele”, a spus Johan Lissenberg, unul dintre autorii studiului și un petrolog de la Universitatea din Cardiff. „Dar vom face descoperiri. De aici vine entuziasmul.”

Operațiunea de forare în mantaua Pământului a făcut parte din Programul Internațional de Descoperire a Oceanelor, un consorțiu de cercetare în care au fost implicate peste 20 de țări și în care a fost folosită o navă uriașă pentru a fora pe fundul oceanului și pentru a extrage rocile în care se ascund secretele Pământului.

Vasul este de fapt o navă de foraj modificată, cu o lungime de 140 de metri și o sondă de 60 de metri echipată cu un burghiu tubular ce forează pe fundul oceanului pentru a extrage mostre de rocă și alte materiale de la mare adâncime.

Orașul pierdut, la fel ca toate izvoarele hidrotermale adânci, s-a format atunci când apa care se mișcă pe dedesubtul fundului oceanului s-a încălzit destul cât să se ridice și să se amestece cu apa sărată și rece a oceanului, ceea ce a dus la formarea mineralelor care au creat structurile bizare în formă de cilindri și turnuri.

Descoperirea Orașului pierdut a marcat, însă, momentul debutului științific al unei noi categorii de izvoare hidrotermale, foarte diferite de tot ceea ce fusese descoperit până atunci.

Aceste izvoare hidrotermale foarte adânci aruncă apă neagră extrem de fierbinte și plină de minerale – ele sunt supranumite „fumătoare negre”.

Orașul pierdut face parte dintr-o categorie separată de „fumătoarele negre” - izvoare hidrotermale foarte adânci aruncă apă neagră extrem de fierbinte și plină de minerale.

Apa mai rece pe care o emite ar fi fost ideală pentru dezvoltarea primelor forme de viață pe Pământ.

„Importanța acestei nave și a mostrelor nu poate fi supraestimată”, a spus Klein. „Acestea sunt o resursă de bază pentru viitor.”