Telescopul spaţial Gaia, conceput de cercetătorii europeni pentru a cartografia Calea Lactee, a descoperit o gaură neagră cu o masă record - de 33 de ori mai mare decât cea a Soarelui. Aceasta reprezintă ceva nemaivăzut până acum în galaxia noastră, potrivit unui studiu publicat marţi, informează Agerpres, conform AFP.
Acel obiect cosmic, denumit Gaia BH3 şi situat la 2.000 de ani-lumină depărtare de Terra face parte din familia găurilor negre stelare care rezultă din colapsul stelelor masive la sfârşitul vieţii lor. Ele sunt incomparabil mai mici decât găurile negre supermasive care se află în centrul galaxiilor şi al căror scenariu de formare nu este cunoscut.
Pasquale Panuzzo, cercetător al Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Franţa, care lucrează la Observatorul Paris-PSL, a declarat că Gaia BH3 a fost depistată „din întâmplare". Acesta este și autorul principal al studiului publicat în Astronomy & Astrophysics Letters.
Oamenii de ştiinţă care participă la proiectul Gaia erau pe cale să examineze cele mai recente date transmise de telescop, în vederea întocmirii unui viitor catalog în 2025, în momentul în care au descoperit un sistem special de stele binare: „Am văzut o stea puţin mai mică decât Soarele (75% din masa acestuia) şi mai strălucitoare, care se învârtea în jurul unui însoţitor invizibil", care a putut fi detectată prin perturbaţiile pe care le provoca, a explicat Pasquale Panuzzo.
Acest telescop spaţial stabileşte poziţia foarte exactă a stelelor pe cer, iar datorită acestui lucru astronomii au putut că caracterizeze orbitele şi să măsoare masa însoţitorului invizibil al stelei: de 33 de ori mai mare decât cea a Soarelui. Observaţiile mai amănunţite realizate de telescoape aflate la sol au confirmat că este într-adevăr vorba despre o gaură neagră, cu o masă mult mai mare decât cea a găurilor negre de origine stelară deja cunoscute în Calea Lactee: între 10 şi 20 de mase solare.
Astfel de „mastodonţi" au fost deja detectaţi în galaxii mai îndepărtate, cu ajutorul undelor gravitaţionale. Însă „niciodată în galaxia noastră", a mai adăugat Pasquale Panuzzo. Gaia BH3 este o gaură neagră „latentă", ceea ce înseamnă că este prea îndepărtată de steaua ei însoţitoare pentru a-i smulge materia componentă şi nu emite aşadar nicio rază X, ceea ce face detectarea sa extrem de grea.
Telescopul Gaia reuşise deja să descopere două prime găuri inactive (Gaia BH1 şi Gaia BH2) în Calea Lactee, însă acestea au mase standard. Observatorul din Paris explică printr-un comunicat că spre deosebire de Soare, mica stea din sistemul binar al BH3 este „foarte săracă în elemente mai grele decât hidrogenul şi heliul".
Pasquale Panuzzo a dezvăluit că: „Potrivit teoriei, doar astfel de stele sărace în metale pot forma o gaură neagră atât de masivă". Noul studiu sugerează că „progenitorul" găurii negre a fost o stea masivă care era ea însăşi săracă în metale.
Steaua din acel sistem, în vârstă de 12 miliarde de ani, „îmbătrâneşte foarte lent", în timp ce steaua care a format gaura neagră „nu a trăit decât 3 miliarde de ani", a spus coordonatorul studiului. „Aceste stele sărace în metale erau foarte prezente la începutul galaxiei. Studierea lor ne oferă informaţii despre formarea ei", a mai adăugat el.
O altă curiozitate: în discul Căii Lactee, el se învârte în sens contrar faţă de celelalte stele. Pasquale Panuzzo sugerează că acest fapt se întâmplă: „Poate pentru că gaura neagră s-ar fi format într-o altă galaxie mai mică, ce a fost 'mâncată' la începutul vieţii Căii Lactee".
Telescopul spaţial Gaia, lansat de Agenţia Spaţială Europeană (ESA) şi care operează de 10 ani la 1,5 milioane de kilometri distanţă de Terra, a furnizat în 2022 o hartă 3D a poziţiilor şi deplasărilor efectuate de peste 1,8 miliarde de stele.