Când va prelua conducerea NATO, Mark Rutte nu va avea prea mult timp să-și tragă răsuflarea. Va avea o serie de provocări cu care trebuie să se confrunte, de la posibila revenire a lui Donald Trump la președinția SUA la problemele legate de cheltuielile statelor membre pentru apărare, scrie Politico.

Rutte a obținut sprijinul tuturor celor 32 de țări NATO, după ce președintele Klaus Iohannis a anunțat că renunță la candidatura pentru prima funcție în alianță și că îl sprijină pe premierul olandez. Actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, urmează să demisioneze până la 1 octombrie.

Rutte, care conduce de 14 ani cea de-a cincea economie a UE ca mărime, este lăudat pentru că reușește să obțină un consens la negocieri și pentru că este un susținător ferm al Ucrainei, inclusiv prin antrenarea de piloți ucraineni pentru avioanele de luptă F-16.

Dar chiar și pentru un politician experimentat, următorul capitol al carierei sale politice nu va fi ușor. Politico a făcut o listă cu cinci probleme ficile cu care va trebui să se confrunte Rutte.

La patru săptămâni după ce Rutte își începe noul mandat, americanii merg la vot și l-ar putea realege pe Donald Trump, un critic vocal al NATO.

În timpul campaniei electorale, Trump a amenințat că va reduce ajutorul SUA pentru Ucraina dacă se întoarce la Casa Albă. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar fi o lovitură grea, în condițiile în care SUA au fost de departe cel mai mare donator pentru Kiev.

De asemenea, Trump ar putea fi un oponent vocal față de viitoarea aderare a Ucrainei la NATO.

În ultimele luni, Rusia a intensificat atacurile împotriva centralelor termice și a barajelor Ucrainei - infrastructură care necesită luni, dacă nu ani, de reparații.

Strategia Kremlinului nu este nouă. În prima iarnă de război, 2022-2023, rețeaua electrică a Ucrainei a fost grav avariată.

Cheia, spune șeful NATO în funcție, constă în mai multe sisteme de apărare aeriană care să protejeze furnizorii de energie, precum și personalul care lucrează pentru a repara instalațiile avariate.

Dar Europa nu are atât de multe sisteme antiaeriene pe care să le trimită în Ucraina, discuțiile din SUA au fost amânate în Congres, iar țările din vecinătatea Rusiei sunt mai puțin dispuse să renunțe la scuturile lor antiaeriene în acest moment periculos.

NATO a înregistrat săptămâna aceasta un număr record de state membre care și-au îndeplinit ținta de 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare – 23. Olanda a depășit acest prag abia în 2024.

Dar asta înseamnă că o treime din NATO încă nu a atins acest obiectiv, deși angajamentul privind cheltuielile pentru apărare a fost luat acum 10 ani.

Aliații din NATO care se învecinează cu Rusia nu sunt cei mai mari fani ai lui Rutte. Ei sunt supărați că funcția principală din NATO a revenit întotdeauna unei țări vest sau nord-europene, chiar dacă țările din flancul estic sunt în alianță de un sfert de secol.

Țările din flancul estic vor cere acum o mai bună reprezentare la nivelul secundar al NATO: funcția de secretar general adjunct și diferitele posturi de secretar general asistent.

Una dintre primele sarcini ale lui Rutte în calitate de șef NATO va fi să-și numească un adjunct și vor exista presiuni pentru ca el să numească pe cineva dintr-o țară est-europeană.

În toată Europa, partidele de extremă-dreaptă, sceptice față de NATO, dar favorabile lui Putin, înfloresc.

Franța, de exemplu, se află în pragul unor alegeri parlamentare în care extrema dreaptă putea obține câștiguri majore. În Olanda, partidul lui Rutte a pierdut alegerile în fața extremiștilor lui Geert Wilders.