În interiorul Parcului Național Nelson Lakes, în Insula de Sud a Noii Zeelande, se află un lac magic de culoare albastru-violet. Înconjurat de păduri alpine abrupte și alimentat de apele glaciare ale lacului Constance, acesta este mic, dar nu neînsemnat. Abia acum un deceniu oamenii de știință au descoperit că apa lacului subalpin are „puritate optică excepțională”, cu o vizibilitate cuprinsă între 70 și 80 de metri. Aceasta este în concordanță cu cea a apei pure, despre care au spus că a făcut-o „cea mai clară apă dulce din punct de vedere vizual descoperită până acum”. A devenit o destinație turistică prizată, dar popularitatea îi amenință puritatea apei, scrie CNN.
A fost descoperit pentru prima dată de Ngāti Apa, un trib care l-a numit Rotomairewhenua, ceea ce înseamnă „lacul ținuturilor pașnice”. Acesta a devenit un loc sacru în care se curățau oasele morților, crezând că acest lucru va asigura spiritului o călătorie sigură către patria ancestrală Māori Hawaiki.
Titlul de „cel mai limpede lac din lume” și fotografiile cu peisajului uimitor au fost distribuite pe scară largă pe rețelele de socializare, făcând din lac o destinație turistică populară între decembrie și martie (în timpul verii Noii Zeelande). Dar ecologiștii și Ngati Apa se tem acum că această popularitate crescută ar putea amenința puritatea lacului.
Cea mai mare îngrijorare o reprezintă răspândirea unei alge microscopice cunoscute colocvial sub numele de „zăpadă de lac” sau „muci de lac” din cauza nămolului pe care îl creează și care plutește chiar sub suprafața apei. Algele sunt deja prezente în aval de Rotomairewhenua (cunoscut și sub numele de Lacul Albastru) în lacurile Rotoiti, Rotoroa și Tennyson și riscă să fie aduse pe încălțămintea drumeților sau în sticlele de apă.
Specie invazivă, Lindavia radiosa cel mai probabil a ajuns în Noua Zeelandă din America de Nord, posibil cu unelte de pescuit, speculează Phil Novis, specialist în alge la institutul de mediu Landcare Research. Primele înregistrări ale acesteia în țară sunt de la începutul anilor 2000 și de atunci s-a răspândit destul de mult. „Oamenii sunt vectorul principal”, spune el, explicând că, în cercetările anterioare, echipa sa a colectat și testat sedimente din 380 de lacuri din Nouă Zeelandă, iar singurele cu lindavia prezente au fost cele ușor accesibile oamenilor.
Doar o mică particulă ar putea schimba pentru totdeauna ecologia unui lac, adaugă el, și poate fi transportată destul de ușor în picăturile de apă. El își amintește de un exemplu în care a găsit o mostră de lindavia pe părul de pe piept al unui bărbat care înotase câțiva kilometri în Lacul Wanaka, în regiunea Otago din Nouă Zeelandă.
Deși nu se știe că ar fi toxică pentru oameni, alga crește sub forma unor fire lungi, vâscoase, care, atunci când sunt concentrate, pot deveni o pacoste – înfundând filtrele ambarcațiunilor sau sistemele hidroelectrice. În cazul lui Rotomairewhenua, pelicula de mâzgă pe care o creează ar putea tulbura limpezimea excepțională a lacului.
„Suntem profund îngrijorați. Dacă acest microorganism invaziv ajunge în lac, va avea consecințe de amploare, afectând calitatea apei și sănătatea generală a lacului”, ”, spune Jen Skilton, ecologist și consilier Taiao (manager de mediu) pentru Ngati Apa ki te Ra To Trust, o organizație non-profit.
Acest lucru ar fi devastator pentru tribul Ngati Apa, pentru care Rotomairewhenua are o imensă semnificație culturală și spirituală. Deși nu mai folosesc lacul pentru ritualuri antice, acesta face parte din identitatea lor.
Din 2013, când au fost publicate cercetările privind limpezimea lacului, numărul de vizitatori s-a dublat, potrivit Departamentului de Conservare din Nouă Zeelandă. Majoritatea oamenilor merg la lac prin circuite de două sau șapte zile sau ca parte a traseului Te Araroa, care se întinde pe toată lungimea Noii Zeelande.
Titlul de „cel mai limpede lac din lume” și publicitatea de pe rețelele sociale au contribuit cu siguranță la popularitatea sa, spune Melissa Griffin, de la Departamentul de Conservare. „Înainte era doar un loc frumos de care se știa, dar acolo nu mergea multă lume. Apoi, când a primit acest titlul, numărul turiștilor a început să crească”, a adăugat ea.
Drept urmare, Departamentul de Conservare, Ngati Apa ki te Ra To Trust și Te Araroa Trust au introdus măsuri de biosecuritate pe traseu. Ei au instalat stății de curățare lângă lacurile unde Lindavia este prezentă, cu semne educaționale care cer ca drumeții să își curețe pantofii și echipamentul înainte de a merge mai departe spre Rotomairewhenua și eventual să ia cu ei noi specii.
De asemenea, cu ajutorul unor indicatoare și videoclipuri difuzate pe aplicația de traseu Te Araroa, ei îndeamnă vizitatorii să nu atingă apa – fie că este vorba de înot, udarea unui prosop pentru a se răcori sau scufundarea unui GoPro pentru a obține o fotografie sub apă.
În timpul verii, un paznic – adesea cineva de la Departamentul de Conservare sau un reprezentant Ngati Apa – stă o perioada îndelungată la lac pentru a veghea și a vorbi cu drumeții, explicând riscurile, semnificația culturală a lacului și potențialul impact uman.
Până acum, există semne că oamenii respectă îndrumările. Dar sondajele arată că există încă un decalaj între înțelegerea riscului și a fi proactiv în a-l evita. Deși oamenii recunosc că au citit indicatoarele de la stațiile de curățare și înțeleg de ce sunt acolo, asta nu se traduce neapărat în utilizarea lor. Există convingerea că „nu eu sunt problema, ci alți oameni”, spune Janet Newell de la Departamentul de Conservare.
Deoarece Rotomairewhenua face parte dintr-un parc național, restricționarea numărului de vizitatori ar fi dificilă și nu este o măsură pe care Departamentul de Conservare vrea să o ia. În schimb, mesajul pe care vrea să-l transmită este că oamenii să se bucure de aceste medii curate, dar să ia în considerare impactul mai larg pe care îl au.