Un val de căldură marină a ucis aproximativ jumătate din populația de garii din Alaska, marcând cea mai mare dispariție înregistrată a unei singure specii în istoria modernă, potrivit unei noi cercetări. Studiul arată că această pierdere catastrofală indică schimbări mai ample în mediile marine cauzate de încălzirea temperaturilor oceanelor, care restructurează rapid și grav ecosistemele și inhibă capacitatea acestor animale de a prospera, transmite CNN.

Valul de căldură din nord-estul Pacificului, cunoscut sub numele de „Blob”, a cuprins ecosistemul oceanic din California până în Golful Alaska la sfârșitul anului 2014 până în 2016.

Evenimentul este considerat cel mai mare și mai lung val de căldură marin cunoscut, cu temperaturi care au crescut cu 2,5 până la 3 grade Celsius peste nivelurile normale, a declarat Brie Drummond, coautor al studiului care a fost publicat pe 12 decembrie în revista Science.

Gariile, sau Uria aalge, sunt cunoscute pentru penele lor distinctiv alb-negru, care seamănă cu aspectul de smoching al pinguinilor. Acești prădători joacă un rol esențial în reglarea fluxului energetic în cadrul lanțului trofic marin din emisfera nordică.

Cu toate că în trecut aceste păsări s-au confruntat cu dispariții mai mici ca urmare a unor factori de mediu și antropici, aceștia se refac de obicei rapid atunci când revin condițiile favorabile.

Cu toate acestea, amploarea și viteza de dispariție din timpul acestui val de căldură au fost deosebit de alarmante pentru Drummond și echipa sa.

Cercetătorii au determinat amploarea acestei pierderi catastrofale a populației prin urmărirea declinului extrem al populației la 13 colonii din Golful Alaska și Marea Bering, care au fost monitorizate pe termen lung. Până la sfârșitul valului de căldură din 2016, Drummond și echipa sa au numărat mai mult de 62.000 de garii moarte, care reprezentau doar o fracțiune din cele pierdute, deoarece majoritatea păsărilor de mare moarte nu apar niciodată pe uscat.

De aici, biologii au monitorizat rata la care gariile mureau și se reproduceau și nu au găsit niciun semn de revenire a coloniilor la dimensiunile lor anterioare.

„Singurul motiv pentru care am avut aceste date și am putut detecta acest (eveniment) a fost că am avut aceste seturi de date pe termen lung și o monitorizare pe termen lung”, a declarat Drummond, un biolog al faunei sălbatice de la Alaska Maritime National Wildlife Refuge. „(Monitorizarea) este singura modalitate prin care vom putea continua să analizăm ce se întâmplă în viitor.”

Pe măsură ce temperaturile din Alaska au crescut, rezervele de hrană ale păsărilor s-au diminuat, una dintre principalele lor surse de hrană, codul de Pacific, scăzând cu aproximativ 80% între 2013 și 2017, a arătat studiul. Cercetătorii au estimat că, odată cu prăbușirea acestei surse de hrană esențiale, aproximativ 4 milioane de garii au murit în Alaska în perioada 2014-2016.

„Există aproximativ 8 milioane de oameni în New York, deci ar fi ca și cum ai pierde jumătate din populație ... într-o singură iarnă”, a declarat Drummond.

Înainte de începerea valului de căldură din 2014, populația de garii din Alaska reprezenta 25% din populația mondială a acestei specii de păsări marine.

Cu toate acestea, atunci când se compară perioada de șapte ani dinaintea valului de căldură (2008-2014) cu perioada de șapte ani care a urmat (2016-2022), studiul a constatat că populația de garii din 13 colonii răspândite între Golful Alaska și Marea Bering a scăzut de la 52% la 78%.

Drummond și colegii săi au continuat să monitorizeze populația de garii între 2016 și 2022, după încheierea valului de căldură, dar nu au constatat niciun semn de redresare.

Deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin motivul pentru care specia nu își revine, echipa lui Drummond consideră că schimbările sunt cauzate de modificări ale ecosistemului marin, în special cele asociate cu aprovizionarea cu hrană.

Potrivit Dr. Falk Huettmann, profesor asociat de ecologie a vieții sălbatice la Universitatea din Alaska, Fairbanks, care nu a fost implicat în studiu, provocările legate de reproducere și dificultățile de relocare ar putea contribui, de asemenea, la lipsa de reabilitare a speciei.

Spre deosebire de alte specii, păsărilor de mare precum gariile le ia mai mult timp să se reproducă, ceea ce face ca repopularea să fie un proces mai lent, a spus Huettmann.

În plus, Huettmann a observat că păsările sunt legate de coloniile în care locuiesc, iar atunci când sunt forțate să se mute, poate fi mai dificil să se adapteze la noile condiții.

În timp ce temperaturile continuă să crească în zone precum Alaska, apele tropicale sau subtropicale se mută în zone diferite, a spus Huettmann, ceea ce creează condiții pentru un ecosistem complet nou.

Odată cu aceste schimbări de mediu, animalele fie se vor adapta, fie vor fi incapabile să supraviețuiască în noul climat.

Gariile nu sunt singurele specii din apele din Alaska care trec prin schimbări semnificative. Huettmann a remarcat că puffinul cu smocuri, o pasăre marină sensibilă, a fost văzut migrând spre nord din cauza condițiilor precare din zonele sudice ale Pacificului de Nord, inclusiv California, Japonia și Rusia, dar se luptă să se adapteze la noua sa casă. Somonul regal, balenele și crabii sunt alte specii care se luptă pentru a-și găsi locul, a spus el.

În timp ce valurile de căldură au afectat multe specii, alte populații nu sunt afectate în mod substanțial, a spus Drummond.

Jumătate din datele colectate de la organisme precum fitoplanctonul și chiar prădătorii de vârf homeotermici au prezentat răspunsuri „neutre” la valul de căldură. Douăzeci la sută dintre acești prădători de top au răspuns chiar pozitiv la expunerea anormală la căldură, potrivit studiului.

Animalele homeoterme, inclusiv păsările și mamiferele, au temperaturi interne ale corpului stabile, indiferent de temperatura mediului.

„Acest lucru ne oferă o perspectivă asupra speciilor care s-ar putea adapta mai ușor la aceste tipuri de evenimente de încălzire a apei în viitor și care nu pot”, a spus Drummond.

Deși creșterea temperaturilor este principalul factor care afectează animale precum gariile, este posibil ca și alte elemente să contribuie la schimbările vieții marine.

„Din perspectivă ecologică ... microplasticele, creșterea acidității oceanelor, creșterea nivelului mării și deversările cronice provocate de poluarea cu petrol ... sunt alți factori de mortalitate masivă în joc”, a declarat Huettmann.

Cu toate acestea, studiile de urmărire a efectelor pe termen lung ale evenimentelor climatice asupra vieții marine sunt limitate, astfel încât oamenii de știință sunt încă nesiguri cu privire la modul în care aceste animale vor continua să fie afectate în viitor.