Rishi Sunak este de azi noul prim-ministru al Regatului Unit. Însemnătatea momentului este cu atât mai mare cu cât este vorba despre primul prim-ministru cu origini indiene al țării. Rishi Sunak este născut în Anglia, la Southampton, însă familia sa are origini în India - părinții lui sunt născuți în Africa colonială, însă sunt originari din regiunea Punjab a Indiei.
Cum a ajuns, însă, Marea Britanie să aibă un prim-ministru cu origini în India și cu părinți născuți în Africa ține de istoria țării - o istorie a colonialismului englez și mai apoi britanic, unul de multe ori brutal și sângeros și ale cărui efecte continuă până în ziua de astăzi?
Istoria complicată a Africii și a Asiei, relațiile la fel de complicate dintre India și Pakistan, printre altele, dar și situația unei majorități a populațiilor native care au fost distruse de imperialismul european se numără printre rezultatele colonialismului Imperiului Britanic, cel mai mare astfel de imperiu din istorie.
Rishi Sunak este primul cetățean non-alb care ocupă funcția de prim-ministru al Marii Britanii, dar cu siguranță nu ultimul. De-a lungul ultimelor decenii, societățile au evoluat din punct de vedere social și politic și au început să ofere drepturi fundamentale tot mai multor grupuri de oameni.
Imperiile coloniale, construcții profund imorale și distructive, sunt înfrânte din punct de vedere simbolic, astăzi, de reușita lui Rishi Sunak.
Încercările europenilor de a ajunge în India și de a controla sau participa la comerțul cu mirodenii din Orient au reprezentat primul imbold care a dus la apariția imperiilor coloniale. Descoperirea accidentală a continentului american de către europeni în 1492 a reprezentat tot o încercare eșuată de a călători în India.
În fapt, descoperirea Americii a declanșat prima eră colonială și apariția primelor imperii europene la mii de kilometri distanță de metropole.
Scorțișoara sau piperul erau bunuri extrem de valoroase în Europa sfârșitului de Ev Mediu, iar țările europene, mai ales cele cu ieșire la mare erau determinate să obțină rute comerciale care să faciliteze obținerea „aurului indiilor”. În 1498, portughezul Vasco da Gama a reușit prima călătorie în India, ocolind întregul continent african și trecând prin zona Capului Bunei Speranțe.
După mai mulți ani de schimburi comerciale între portughezi și indieni, Portugalia a stabilit primul avanpost în India, urmând ca de-a lungul secolelor numărul de avanposturi portugheze din India să crească accelerat.
În secolele care au urmat, Provinciile Unite (n. red. - Olanda) și Anglia au început să devină competitori și rivali majori ai Portugaliei pentru a sparge monopolul pe care aceștia îl stabiliseră în India.
Anglia, care deja avea un imperiu semnificativ în America de Nord, construit în mare parte prin inițiative individuale ale coloniștilor, voia să participe la comerțul extrem de profitabil din India. Și Olanda și Anglia au stabilit la începutul secolului al XVII-lea (1600, respectiv 1602) companii pentru a participa la comerțul de mirodenii din Orient.
Compania Indiilor Orientale engleză a devenit unul dintre jucătorii cei mai importanți de pe subcontinentul indian, de-a lungul anilor, iar rivalitatea cu Provinciile Unite s-au estompat ca urmare a urcării pe tronurile Angliei și Scoției a prințului olandez William de Orania (William al III-lea al Angliei și al II-lea al Scoției). Într-un final, Anglia și Olanda au stabilit un acord prin care Olanda păstra supremația în ce privește comerțul de mirodenii în zona Asiei de sud-est, în timp ce Anglia a rămas dominantă în zona textilelor din India.
În timp, textilele au devenit mult mai profitabile, în așa fel încât Compania Indiilor Orientale engleză a devenit mai profitabilă și mai importantă decât cea olandeză.
Compania Indiilor Orientale, principalul avatar al intereselor engleze și, după 1707 al celor britanice (n. red. - în acel an, uniunea personală dintre Anglia și Scoția este transformată într-o uniune politică, iar cele două regate sunt unificate într-o construcție politică unică - Regatul Marii Britanii, care în 1801 va încorpora și Regatul Irlanei, devenind Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei), a acumulat în timp, nu doar prerogative economice ci și politice și militare, devenind, practic, un adevărat „stat în stat” în India.
Principatele indiene au început, ulterior, să ceară ajutor Companiei pentru a soluționa dispute între ele, iar un astfel de moment, când un principe indian a fost instalat pe tron cu ajutorul Companiei a declanșat începutul transformării întregului subcontinent într-o uriașă colonie.
Între 1757 și 1858, Compania Indiilor Orientale a reușit să devină suverană peste o mare parte a teritoriului indian, divizat în teritorii numite „președinții”. Totuși, până la dizolvarea companiei în 1858, guvernul britanic a continuat să își întărească controlul și să fie un co-suveran asupra teritoriului coloniei.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Compania Indiilor Orientale britanică dezvoltase o putere militară de sine stătătoare și cucerise de una singură o mare parte dintre principatele indiene și le vasalizase pe altele.
În 1858, după o uriașă rebeliune a indienilor împotriva dominației britanice, guvernul Regatului Unit a hotărât că felul în care Compania Indiilor Orientale se desfășura în India era ineficient și că această construcție inițial economică, care se transformase într-o unitate politică și militară, nu mai putea gestiona adecvat colonia britanică din India.
Astfel, teritoriul administrat de Compania Indiilor Orientale a trecut oficial sub administrația guvernului de la Londra și a Coroanei britanice. Câțiva ani mai târziu, Regina Victoria a asumat titlul de Împărăteasă a Indiei, în fapt o acțiune simbolică făcută de regină pentru a avea un titlu imperial, pe lângă cel regal, după ce fiica ei devenise împărăteasă a Germaniei, ca urmare a urcării pe tron a lui Frederick al III-lea, soțul ei. Regina Victoria considera că nu poate să fie „surclasată” de fiica sa.
India a continuat să fie colonie, sub forma Raj-ului britanic până după Al Doilea Război Mondial, când situația dificilă a Marii Britanii și a tuturor celorlalte puteri coloniale de după război a dus la decolonizare și la dispariția pe parcursul a câteva decenii a tuturor imperiilor coloniale.