În ziua de 18 martie 1990, Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston a fost ținta celui mai mare jaf de obiecte de artă din istorie. Treisprezece opere de artă, în valoare de peste jumătate de miliard de dolari - inclusiv trei tablouri de Rembrandt și unul de Vermeer, au fost furate în mijlocul nopții, în timp ce doi paznici zăceau la subsol legați cu bandă adezivă, relatează CNN.
Cele mai multe galerii de artă și muzee sunt faimoase pentru operele de artă expuse. National Gallery din Londra are „Floarea soarelui” de van Gogh; „Noapte înstelată” este la Muzeul de Artă Modernă din New York, împreună cu ceasurile topite ale lui Salvador Dali, conservele de supă ale lui Andy Warhol și autoportretul Fridei Kahlo.
Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, însă, este mai faimos acum pentru arta care nu (mai) este acolo. Povestea din jurul jafului este plină de surprize și întorsături de situație.
Fondatoarea muzeului, Isabella Stewart Gardner, este un personaj fascinant. Atât tatăl, cât și soțul ei, au fost afaceriști de succes. Isabella a fost o filantropistă și colecționară de artă, iar muzeul pe care l-a fondat avea la acea vreme cea mai mare colecție privată de artă din America.
Se pare că Gardner era urmărită mereu de scandaluri și zvonuri: la o reprezentație a Orchestrei Simfonice din Boston, Gardner a purtat o bandă pentru pălărie cu numele echipei sale preferate de baseball, Red Sox, iar o ilustrație din ziarul Boston Globe din ianuarie 1897 o arată pe Gardner la plimbare cu unul dintre leii de la Grădina Zoologică din Boston.
Când Mona Lisa a fost furată în 1911, Gardner i-a îndemnat pe paznici să împuște mortal orice persoană care încearcă să fure din muzeul ei.
Cu toate că tablourile pe care hoții le-au furat ar valora peste jumătate de miliard de dolari, aceștia au lăsat în urmă cel mai valoros exponat: „Răpirea Europei” de Tițian, pe care Gardner, l-a achiziționat dintr-o galerie de artă de la Londra în 1896 în schimbul sumei de 20.000 de lire sterline (echivalentul a 2,3 milioane de lire sterline, azi) - o sumă record pentru acea vreme.
Dacă pui la cale cel mai mare jaf de obiecte de artă din istorie, de ce ai lăsa în urmă cel mai valoros exponat din întreg muzeul? Se poate ca unul dintre motive să fi avut legătură cu mărimea tabloului. Cea mai mare operă de artă furată a fost „Furtuna de pe Marea Galileei”, singurul peisaj marin al lui Rembrandt, care măsoară 150x120 de centimetri, în timp ce „Răpirea Europei” are 180x210 centimetri.
În jurul anului 2005, investigatorii au luat în considerare posibilitatea ca obiectele de artă să fi ajuns pe insula Corsica. Doi francezi cu presupuse legături cu mafia corsicană încercau să vândă două tablouri: un Rembrandt și un Vermeer.
Într-un final, s-a constatat că hoții furaseră tablourile din Muzeul de Artă Modernă și Contemporană din Nisa.
De ce ar fi fost mafioții corsicani interesați de tablourile din muzeul de la Boston? Răspunsul putea fi un ornament de bronz în formă de vultur pe care hoții l-au furat din vârful unui steag napoleonian. Napoleon s-a născut în Corsica în 1769, iar în fosta casă a familiei împăratului francez se află acum un muzeu național.
18 martie 1990 nu a fost singura dată când un tablou de Rembrandt a fost furat dintr-un muzeu din Boston: în 1975, un infractor recidivist și hoț de obiecte de artă pe nume Myles Connor a intrat în Muzeul de Arte Frumoase din Boston și a ieșit cu un tablou de Rembrandt ascuns în paltonul său supradimensionat.
Connor a fost prima persoană suspectată de FBI în cazul Gardner - totuși, anchetatorii și-au dat seama că i-ar fi fost destul de greu să fure tablourile, având în vedere că, în timp ce jaful secolului era în plină desfășurare, Connor se afla deja la închisoare.
Unul dintre obiectele de artă furate, „Chez Tortoni” de Édouard Manet, a fost luat din Camera Albastră aflată la etaj. Tabloul iese în evidență în două moduri - primul îl reprezintă rama. Hoții au lăsat în urmă aproape toate ramele după ce au tăiat pânza cu cuțitul.
În cazul ramei tabloului „Chez Tortoni”, cel mai neobișnuit a fost locul în care hoții au lăsat-o: nu în camera de unde a fost furată, ci pe scaunul din biroul paznicului de la parter.
Încă și mai remarcabil a fost faptul că niciunul dintre detectoarele de mișcare din Camera Albastră nu s-a activat. Din moment ce tablourile nu puteau fi furate de hoți invizibili, investigatorii au luat în considerare posibilitatea ca întreg jaful să fi fost pus la cale de persoane din administrația muzeului.
„La FBI, au descoperit că în jur de 89% din jafurile instituționale comise în muzee sunt 'inside jobs'”, a spus fostul agent special Bob Wittman. „Așa ajung lucrurile astea să fie furate.”
Hoții s-au deghizat în ofițeri de poliție și au reușit să îi păcălească pe paznici, pe care i-au legat și i-au închis în subsolul muzeului. FBI oferă o recompensă de 10 milioane de dolari pentru orice informație care ar putea ajuta la prinderea hoților sau la recuperarea obiectelor de artă.