Filmele hollywoodiene par să se bazeze pe un simplu mit. În ciuda a ceea ce vedem în celebrele pelicule care înfățișează viața în Jurasic, cel mai probabil, dinozaurii nu emiteau sunete puternice atunci când își urmăreau prada, ci, mai degrabă, ciripeau precum păsările. Este concluzia la care au ajuns paleontologii după analiza unei noi fosile, descoperită în China, cu zona laringelui perfect conservată, arată Science Alert.

O echipă de cercetători de la Academia Chineză de Științe a descoperit un schelet aproape complet conservat al unei noi specii de dinozaur, în nord-estul Chinei.

Acest erbivor cu două picioare, lung de 72 de centimetri, a fost numit Qinglong, după un mic dragon din mitologia chineză care, potrivit legendei, are o voce puternică.

Fosila este extrem de bine conservată: nu doar că majoritatea oaselor sunt prezente și ușor identificabile, dar sunt prezente și părți pe care de obicei nu se regăsesc în cazul unor astfel de fosile, inclusiv structuri din laringe, spun cercetătorii. Există chiar și urme ale ultimei sale mese, vizibilă în intestin său, conform Science Alert.

Structurile cartilaginoase, în formă de frunză, din laringe sunt foarte similare cu cele ale păsărilor moderne, scriu cercetătorii, ceea ce sugerează că animalul ar fi putut comunica prin ciripituri și strigăte complexe. 

„Datorită compresiei mandibulei, lățimea exactă a acesteia este necunoscută, astfel încât nu se pot face calcule acustice cu privire la această specie”, scriu cercetătorii.

Găsirea unui laringe fosilizat la un dinozaur este extrem de rară – de fapt, aceasta este doar a doua oară când a fost identificat unul. Celălalt s-a regăsit la un tip de dinozaur foarte diferit: un ankilosaur blindat, cunoscut sub numele de Pinacosaurus.

Interesant este că aceste două exemple sunt foarte îndepărtate și separate de aproximativ 90 de milioane de ani de evoluție. Asta înseamnă că acest tip de structură a laringelui ar fi putut fi răspândită în rândul dinozaurilor.

Atunci de ce nu s-au găsit mai multe? Echipa de cercetători sugerează că fie aceste structuri fragile nu se fosilizează foarte des, fie sunt clasificate în mod eronat ca alte părți ale gâtului.

„Este necesară o reanaliză a anatomiei vocale a dinozaurilor neaviari pentru a evalua acuratețea identificării printre specimenele conservate”, scriu cercetătorii.

Citește și Unde au apărut prima dată dinozaurii? Oamenii de ştiinţă propun un răspuns