Celebrul economist Nouriel Roubini a explicat, într-un interviu pentru Digi24, ce se va întâmpla cu economia României, dar și care ar putea fi soluțiile pentru a rezolva problemele economice.
Cristina Cileacu: „Domnule profesor Roubini, trăim pe datorie, ca să vă citez exact, și nu știu dacă există o soluție ca să ieșim din asta. Este?”
Nouriel Roubini: „Ca să rezolvăm probleme din acestea sunt două opțiuni. Opțiunea numărul unu este să cheltuim mai puțin, să economisim mai mult, ca să reducem datoria în timp. O persoană poate face asta, o familie poate face asta, un guvern o poate face, o țară o poate face. Aceasta este o soluție. A doua soluție este că datoria ta devine mai puțin durabilă atunci când venitul tău este scăzut, deoarece raportul dintre cât datorezi și venitul tău implică cât de durabilă este. Dacă se poate crește venitul mai puternic decât orice nivel al datoriei, acesta devine mai durabil în timp. Așadar, problema este cum putem obține o creștere economică, ca să rezolvăm probleme din aceastea, nu doar prin austeritate fiscală, ci și prin succes economic.”
Cristina Cileacu: „Avem un exemplu în România, pentru că avem multe alegeri anul acesta, putem vedea că Guvernul promite multe majorări pentru salarii, în timp ce datoria noastră este peste 52% din PIB-ul. Ce face asta pentru o economie?”
Nouriel Roubini: „Unele intervenții ale guvernului în economie sunt, desigur, valabile. Trebuie să oferiți o gamă largă de servicii publice de sănătate, educație, pensii, servicii publice, care să susțină și activitatea economică. Dar atunci când cheltuielile guvernamentale devin excesive și cresc mult impozitele într-un mod distorsionat, asta poate avea un impact negativ asupra creșterii economice. Deci, puteți ajunge într-un cerc vicios în care aveți un raport ridicat al datoriei față de venituri, care reduce creșterea economică, pentru că aveți rate ale dobânzii ridicate, care elimină activitatea economică a sectorului privat. Dar atunci, dacă creșterea economică este scăzută, datoria voastră devine și mai nesustenabilă, deoarece, pentru a vă plăti datoria, trebuie să aveți venituri. Astfel puteți ajunge într-un cerc vicios de datorii mari, creștere mai mică, iar creșterea mai scăzută face datoria mai nesustenabilă. Deci, trebuie să rupeți acest cerc vicios și să intrați în ciclul în care sunt mai puține deficite, mai puțină datorie, o creștere economică mai puternică, iar o creştere economică mai mare face totul să fie mai durabil.”
Cristina Cileacu: „Deci, care ar fi sfatul dumneavoastră când datoria țării este destul de mare, cum de exemplu, are acum România?”
Nouriel Roubini: „Este ridicat, dar, de fapt, conform standardelor europene, nu este încă la nivelul critic. Dar vrei să fii prudent înainte de a deveni prea periculos. Aș spune că țările trebuie să decidă, în primul rând, cât trebuie să fie cheltuielile guvernamentale, ca parte din PIB, ce tip de activități ar trebui să fie realizate de guvern, spre deosebire de sectorul privat. Cred că în multe țări cheltuielile guvernamentale sunt excesive. Deci, dacă puteți reduce cheltuielile guvernamentale ca parte a PIB, investiți mai mult în cheltuieli de capital, investiții publice, infrastructură, furnizarea de servicii publice de bază, cum ar fi educația, asistența medicală și altele, în loc să redistribuiți veniturile. Unele țări au un spațiu fiscal pentru a crește mai mult veniturile fără a denatura creșterea economică, în alte ţări, veniturile ca parte a impozitului pe PIB sunt deja prea mari. Deci, în această situație, este mai bine să reduceți cheltuielile decât să creșteți veniturile ca o modalitate de reducere a deficitului, pentru a-l face mai durabil în timp.”
Cristina Cileacu: „Economii ca a noastră sunt, desigur, dependente de economiile superputerilor, precum SUA și China. Cum ați descrie aceste două economii? Sunt în creștere, în scădere, sunt într-o perioadă de tranziție? Cum le vedeţi?”
Nouriel Roubini: „Aș spune că SUA, din punct de vedere ciclic, se descurcă destul de bine. Oamenii erau îngrijorați de recesiunea din SUA, în schimb, creșterea a fost peste potențial. De fapt, unul dintre factorii puternici ai creșterii globale în acest an va fi SUA. China merge într-o direcție mai accidentată, deoarece creșterea a fost de 10% timp de multe decenii. Înainte de Covid era 7%, după Covid, a fost 5%. Și mulți cred că politicile capitaliste de stat ale președintelui Xi Jinping vor reduce creșterea potențială a Chinei la 3%. Așa că aș spune că în ultimii ani, retorica a fost „mergeţi cu China", deoarece China va fi economia cu cea mai rapidă creștere, SUA slăbesc. De fapt, cred că acum va fi o inversare. SUA sunt mult înaintea Chinei, în domeniul tehnologic și industriile viitorului cresc foarte robust, aplicarea AI poate mări creșterea potențială de la 2 la 3% sau chiar mai mult, în timp ce China, din cauza propriilor politici greșite, se confruntă cu un pic de slăbiciune, creșterea economică se reduce încet, încet. Și sunt și aspecte geopolitice, pentru că există o rivalitate între SUA și China. Deci, dacă sunteți un prieten și un aliat al SUA, ar trebui să utilizați și tehnologii occidentale, mai degrabă decât să depindeți de tehnologii mai riscante, provenite din China. Este cu siguranță această rivalitate între cele două mari economii din lume.”
Cristina Cileacu: „Ați prezis criza pe care am simțit-o cu toții în 2008. Trebuie să vă întreb, suntem într-o poziție mai bună acum sau ne vom aștepta la următoarea criză în viitorul apropiat?”
Nouriel Roubini: „Nu mă aștept la criză globală în viitorul apropiat. Desigur, sunt țări individuale care pot să aibă mari probleme, neîndeplinindu-și datoriile și lucrurile de genul acesta. Dar ceea ce spun în noua mea carte, Megathreats (n.r. Ameninţări Majore), este că avem o deraiere cu mișcare lentă. Criza apare atunci când totul se prăbușește în același timp, cum a fost în 2007-2008. În schimb, este o acumulare a tuturor acestor monitorizări economice, riscuri financiare, sociale, politice, geopolitice, de mediu, de sănătate, tehnologice, demografice, și fiecare dintre ele slăbește creșterea economică, provoacă mai multe costuri de producţie, o inflație a producției provoacă astfel stagflație și, în cele din urmă, devine ceva care poate duce și la o criză economică. Dar este mai degrabă o deraiere lentă, mai degrabă decât ceea ce s-a întâmplat în 2007-2008, când am avut acea cădere bruscă a economiei. Deci este o problemă cu mișcare lentă. Și fiind o mișcare lentă, oamenii nu tind să reacționeze foarte ușor la ea, deoarece atunci când este o criză, trebuie să faci ceva, rezolvi criza. Când este ceva în mișcare lentă, este ceva ca o broască fiartă de vie în apă caldă, care devine fierbinte treptat, dar se fierbe încet. Același lucru este valabil și pentru economia mondială.”