Capturarea orașului Hama din Siria este o victorie strategică semnificativă pentru rebeli, dar Damascul rămâne cel mai mare premiu, se arată într-o analiză Atlantic Council. Ofensiva insurgenților continuă să se desfășoare într-un ritm fulgerător.

Începând cu 27 noiembrie, o coaliție de forțe de opoziție din nord-vestul Siriei, condusă de Hay’at Tahrir al-Sham (HTS), a lansat o ofensivă împotriva regimului Assad și a bastioanelor milițiilor iraniene aliate din zonă. Pe 29 noiembrie, forțele de opoziție au capturat Alep, al doilea oraș ca mărime al Siriei. Pe 5 decembrie, rebelii opoziției au intrat în Hama, al patrulea oraș ca mărime al Siriei, după ce Armata Arabă Siriană (SAA) a dictatorului Bashar al-Assad a anunțat că se retrage din oraș la periferie.

Aceasta este prima ofensivă majoră a opoziției de la încetarea focului de la Idlib din 2020 între Rusia și Turcia și marchează cea mai semnificativă schimbare în raportul de putere în războiul din Siria de la intervenția militară a Rusiei în conflict în urmă cu aproape un deceniu.

Operațiunea rebelilor, denumită „Descurajarea agresiunii”, a fost un răspuns la bombardarea sporită a zonelor civile de către forțele guvernamentale de la acordul de încetare a focului din 2020. Cu controlul înălțimilor strategice din jurul nord-vestului Siriei, controlată de rebeli, regimul și reprezentanții iranieni au folosit artilerie, rachete și drone pentru a ataca infrastructura civilă din provincia Idlib.

Cu doar o zi înainte de lansarea operațiunii, forțele regimului Assad au atacat o școală primară din Ariha, omorând trei copii și rănind 14. Succesul rebelilor de până acum a fost atribuit atât factorilor externi, cum ar fi scăderea sprijinului Iranului și al Hezbollah pentru regim, cât și coordonării interne între forțele de opoziție din Idlib și Alepul învecinat.Pe măsură ce rebelii avansează în provincia Hama, dinamica puterii se schimbă dramatic în favoarea lor. Prăbușirea apărării guvernamentale sugerează un eșec tactic și o dezordine strategică mai largă în cadrul regimului Assad.

Cucerirea Alepului este un succes major al rebelilor, dar securizarea Hama are o importanță politică și strategică deosebită. Hama este orașul din care a început răscoala timpurie a Siriei din anii 1960 și 1970. În 1982, a fost supus unei campanii militare brutale, în timpul căreia zeci de mii de locuitori au fost uciși și strămuți. Evenimentul rămâne viu în memoria colectivă a sirienilor ca o demonstrație a dorinței regimului, atunci sub Hafez al-Assad și acum sub fiul său Bashar, de a exercita violență pentru a rămâne la putere. Hama a jucat, de asemenea, un rol proeminent în revolta din 2011 ca loc de proteste populare la scară largă.Provincia Hama este, de asemenea, poziționată strategic în centrul Siriei, între marile orașe, ceea ce o face un nod critic pentru controlul liniilor de aprovizionare și al rutelor de transport din întreaga țară. Provincia găzduiește o bază aeriană militară importantă folosită de SAA și aliații săi, inclusiv forțele ruse. Baza aeriană a fost critică pentru lansarea de atacuri aeriene, de recunoaștere și operațiuni logistice pe tot parcursul conflictului. Orașul și împrejurimile sale, pe care rebelii le cuceresc în prezent, găzduiesc și mai multe cazărmi militare și poziții de artilerie, făcându-l un centru operațional vital.În total, înaintarea rebelilor în și în jurul Hama va slăbi serios capacitatea regimului Assad de a contracara atacurile opozanților, de a-și inversa pierderile de săptămâna trecută și de a-și apăra bastioanele rămase în centrul Siriei.

În continuare, forțele de opoziție vor avansa probabil spre sud și vor încerca să ajungă în capitala Damasc. Dar după ce au capturat cu succes Alep și Hama, forțele rebele se vor confrunta cu provocări militare, sociale și de guvernare pe măsură ce se deplasează spre sud.Rebelii vor trebui să-și cimenteze câștigurile în provincia Hama. Zona va fi importantă pentru a menține pârghia militară și strategică împotriva lui Assad și este probabil să fie prima țintă pentru orice încercare a liderului sirian de a inversa cursul ofensivei rebelilor. Rebelii se pot confrunta, de asemenea, cu provocări logistice și operaționale, inclusiv nevoia de provizii. Informațiile din surse deschise indică faptul că, pe măsură ce SAA se retrage din diferite baze militare, lasă suficient echipament militar și muniție pentru a alimenta avansul rebelilor. Cu toate acestea, zona capturată în provincia Hama poate dispersa forțele rebele și le poate expune la contraatacuri.Pe măsură ce insurgenții se îndreaptă spre sud, spre Homs, se vor confrunta cu noi provocări. Homs este al treilea oraș ca mărime al Siriei și servește ca un centru de tranzit critic care leagă Damascul de provinciile de nord și de vest, inclusiv Latakia și Tartus, unde armata rusă are baze. Intrarea în provincia Homs necesită trecerea prin comunități mari alauite, dintre care multe îl susțin ferm pe Assad. Acest lucru reprezintă o provocare pentru rebeli de a obține și păstra sprijin local. Un deceniu de lupte între milițiile aliate cu Assad și rebelii din provincie au dus la construirea mai multor fortificații acolo. Homs găzduiește, de asemenea, o concentrare semnificativă de forțe guvernamentale siriene, susținute de milițiile aliate și de o mare prezență Hezbollah.

Mai important, rebelii care avansează spre Homs vor testa liniile roșii ale Rusiei în Siria. Până acum, Rusia nu a oferit sprijin militar serios pentru a susține apărarea lui Assad în zonele pe care le pierde în fața rebelilor. În timp ce Rusia a efectuat câteva lovituri aeriene în Idlib și Alep pentru a contracara avansurile rebelilor, nu s-a implicat direct în Hama până vineri dimineață, când a sprijinit armata siriană în mai multe atacuri aeriene asupra pozițiilor rebelilor. Această reținere reflectă calculele strategice ale Moscovei pentru a evita supraextinderea.În orice caz, Rusia pare hotărâtă să păstreze regimul Assad la putere, principalul său punct de sprijin în Orientul Mijlociu, și ar fi promis ajutor militar suplimentar Damascului. Dacă rebelii avansează acum spre Homs, Rusia va trebui să decidă unde trage linia, fie că este pentru a împiedica un avans către Assad în Damasc sau pentru a proteja nodul său naval și aerian major din vestul Siriei.

Rebelii sirieni se confruntă, de asemenea, și cu alte provocări în Hama și în alte zone aflate sub controlul lor. Facțiunile rebele din Siria au de multă vreme ideologii diferite și, în ultimul deceniu, s-au luptat adesea să prezinte o structură de guvernare unificată. Această lipsă de coeziune a dus la conflicte interne și a slăbit capacitatea lor generală de a guverna. Până acum, în Hama, însă, rebelii par să adopte o abordare diferită. Conduși de HTS, rebelii care participă la ”Descurajarea agresiunii” au dat dovadă de disciplină în conduita lor militară, controlul asupra infrastructurii civile și comunicarea cu comunitățile minoritare. Declarațiile liderilor rebeli subliniază protecția civililor și moștenirea culturală a Siriei, reflectând eforturile de a câștiga legitimitate locală și, eventual, internațională. Această abordare se bazează pe experiența HTS din provincia Idlib, unde și-a menținut controlul printr-o combinație de dominație militară, structuri de guvernanță localizate și un accent pe relațiile cu comunitatea, inclusiv sensibilizarea către grupurile minoritare.Deși a fost asociat anterior cu Al-Qaeda, HTS a evoluat într-un grup concentrat la nivel local, a abandonat ideologia jihadismului transnațional al Al-Qaida și a devenit principala forță de a contracara Statul Islamic din Irak și al-Sham (ISIS) și Al-Qaeda în nord-vestul Siriei. Cu toate acestea, grupul rămâne controversat din cauza activităților sale militante și extremiste din trecut. HTS rămâne, de asemenea, o organizație desemnată teroristă de Statele Unite și Națiunile Unite, ceea ce prezintă provocări pentru guvernele străine privind comunicarea cu aceasta. HTS și-a anunțat disponibilitatea de a se dizolva, din nou, și de a lucra cu partenerii de pe teren pentru a dezvolta o structură de guvernare mai reprezentativă, ceea ce pare a fi un semnal al pragmatismului său față de Uniunea Europeană și Statele Unite. HTS a comunicat cu diferite capitale ale UE despre disponibilitatea sa de a colabora cu acestea pentru a facilita întoarcerea în siguranță a refugiaților sirieni în Europa.

Controlul celui de-al doilea și celui de-al patrulea oraș ca mărime din Siria și progresele lor către Homs le prezintă rebelilor din Siria provocări și oportunități. Alep este unul dintre cele două centre metropolitane din Siria, cu o populație de peste patru milioane de locuitori. Hama găzduiește peste un milion de sirieni. Spre deosebire de vechiul Idlib, rebelii vor avea de-a face cu diverse comunități religioase, culturale și etnice și vor trebui să se adapteze relativ rapid la provocările care urmează. Dacă rebelii reușesc să asigure o bună guvernare în Alep și Hama, atunci este un semn pozitiv pentru capacitatea lor de a guverna cu succes Damascul și, în cele din urmă, întreaga Sirie.