O candidatură a lui Nicușor Dan, în cazul în care va reuși să-și aducă aproape și așa-numitele partide de dreapta, va obliga PSD fie să se ralieze, fie să-și găsească un alt candidat, în locul lui Marcel Ciolacu, scrie jurnalista Digi 24 Liliana Ruse într-un comentariu referitor la știrea momentului.
Candidatura lui Nicușor Dan la Președinția României, confirmată până acum doar pe surse, clarifică situația din interiorul blocului proeuropean (PSD, PNL, UDMR și minorăți). Negocierile sunt blocate în acest moment, pentru că nu există un nume agreat de toate partidele. Prezidențiabilii vehiculați în spațiul public au fost mai mult rodul unor propuneri venite dinspre jurnaliști, oengiști sau personalități publice. Niciunul dinspre partide.
Primarul Bucureștilor, cel mai de succes la localele trecute, are marele avantaj de a fi arătat că se poate schimba. În primul mandat, comunicarea publică a fost un dezastru, în ciuda măsurilor bune, dar lente, luate în administrația Capitalei. Campania l-a transformat însă dintr-un primar absent, evaziv și lipsit de empatie față de locuitorii orașului, într-un politician abil, care și-a corectat rapid greșelile. A făcut o campanie bună, a comunicat și a vorbit simplu despre problemele reale și sistemice ale Bucureștiul. A parat convingător toate acuzațiile care i-au fost adus de adversarii în alegeri, în special de către Gabriela Firea. Nu a condiționat susținerea sa politică de către USR și PNL și a primit-o chiar și de la liberalii care îl aveau candidat pe Sebastian Burduja. În final, nu și-a ostilizat nici măcar electoratul pesedist.
Deși e doar primarul Bucureștilor și nu un lider politic național, Nicușor Dan are capacitatea de a aduce în jurul său trei partide mari (USR, PNL și UDMR), precum și pe cele mici, care nu au intrat în Parlament (Reper, Drept, Sens). Sursele politice spun că primarul va proceda precum la locale: va candida independent, așteptând ca partidele să vină în jurul său.
Dacă va candida și va reuși să-și aducă alături așa-numitele partide de dreapta, PSD va fi obligat fie să se ralieze, fie să își găsească un alt candidat. O decizie extrem de dificilă, câtă vreme Marcel Ciolacu e compromis după acuzațiile de corupție și catastrofa bugetară amplificată în mandatul de premier. Eforturile ridicole ale lui Ciolacu de a deveni plăcut, după ce chiar și votanții pesediști l-au respins la turul întâi al alegerilor prezidențiale, sunt semnalul că actualul premier vrea să fie ce-a fost și mai mult decât atât. Atât el, cât și Elena Lasconi, speră că au primit o nouă șansă după anularea alegerilor. Dacă, în cazul candidaturii lui Nicușor Dan, Lasconi va înțelege că nu mai e cazul să se gândească la o nouă aventură prezidențială, Ciolacu nu este capabil să renunțe la putere. Se va afla însă în situația ingrată de a face parte dintr-un guvern de coaliție care va susține doi candidați la Președinție. Iar acest lucru l-ar duce fix în situația din 24 noiembrie, adică la un nou rezultat slab.
O candidatură a lui Nicușor Dan ar ușura și confruntarea directă cu extremiștii. Previzibil, candidatura lui Călin Georgescu va fi respinsă de Curtea Constituțională sau de justiție, însă un prezidențiabil de tipul lui se va găsi rapid. Că e George Simion, Claudiu Târziu sau cine știe ce alt iubitor concomitent de popor și Rusia, primarul Bucureștilor n-ar avea probleme mari. Unui delir conspiraționist, anti-european și anti-NATO i se poate opune cu succes un discurs rațional, calm, al unui politician bine-pregătit, neafectat de scandaluri de corupție, cu orientare fermă pro-occidentală.
Dovada că Nicușor Dan este om politic e fix această candidatură nediscutată de liderii politici, prin care a transformat partidele în actori secundari în cel mai important moment de după 1989.