Bătălia de la Soledar ilustrează avantajul pe care Rusia continuă să-l deţină în artilerie şi putere de foc în general şi confirmă nevoia Ucrainei de a primi mai multe arme occidentale, cu toate că armata ucraineană va avea de gestionat complicaţii logistice în operarea şi întreţinerea diferitelor tancuri şi blindate promise de NATO, conform evaluării unor experţi citaţi în articole publicate de agenţiile AFP şi EFE, citate de Agerpres.

Evoluţia luptelor de la Soledar şi Bahmut arată clar că Rusia încă este capabilă să concentreze masiv putere de foc pe o singură direcţie şi să continue lupta în pofida marilor pierderi umane în rândul propriilor trupe, remarcă Mikola Bielieskov, analist militar în cadrul ONG-ului „Come Back Alive”.

Potrivit soldaţilor ucraineni, mercenarii ruşi din gruparea Wagner, implicată substanţial în bătălia de la Soledar, atacă acum poziţiile ucrainene în mici grupuri în valuri succesive. Cei din primul val, mai puţin pregătiţi, sunt adesea ucişi în luptă, dar reuşesc să detecteze poziţiile adversarului şi să-l epuizeze; urmează al doilea val, format din soldaţi mai bine instruiţi şi mai capabili să neutralizeze trupele ucrainene.

t„Ştiam că în Rusia viaţa are puţină valoare, dar ne surprinde totuşi până unde au ajuns”, spune Oleksii Melnik, un fost responsabil militar ucrainean. Conform acestuia, confruntate cu această tactică a trupelor ruse, cele ucrainene se văd obligate să contraatace cu infanteria sau cu trupele speciale, ceea ce conduce de asemenea la pierderi umane semnificative în rândul soldaţilor ucraineni, alternativa fiind retragerea.

Comentând în dezbaterea dacă ar mai avea sens ca armata ucraineană să apere în continuare zona Bahmut-Soledar, Melnik crede că este greu de tras o concluzie, iar pentru aceasta liderii ucraineni trebuie să decidă dacă preţul în vieţi omeneşti ale soldaţilor merită plătit.

Cât despre operaţiunile contraofensive, însuşi şeful Statului Major al armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi, a declarat că pierderile suferite în timpul recuperării teritoriilor pierdute pot fi mai mari decât cele provocate de apărarea lor.

Prin urmare, deşi Ucraina a primit o mare cantitate de arme occidentale de când a început invazia rusă, acestea rămân insuficiente, iar lipsa tancurilor din acest ajutor militar îşi arată acum efectul în luptele de Bahmut şi Soledar.

„Situaţia este foarte dificilă, echipamentele se defectează” şi muniţiile sunt insuficiente, se plânge un comandant tanchist ucrainean intervievat pe front de France Presse. „Nu avem piese de schimb pentru întreţinerea tancurilor şi şenilele se rup, aşa că atunci când brigada noastră de întreţinere vede tancuri care au fost lovite ia de pe ele tot ce trebuie”, mai spune militarul ucrainean, lângă un vechi tanc sovietic T-64, un model modernizat de Ucraina şi care înaintea invaziei ruse era majoritar în stocul de circa 900 de tancuri al armatei ucrainene.

Ucraina a mai primit de atunci din partea ţărilor europene, în special din Polonia, circa 300 de tancuri T-72, de asemenea un model sovietic aflat în dotarea armatei ucrainene, şi în plus a capturat în luptă sute de tancuri de toate tipurile folosite de armata rusă (T-62, T-64, T-72, T-80, T-90).

Ministrul ucrainean de externe Dmitro Kuleba a pus săptămâna aceasta din nou presiune pe ţările occidentale să intensifice ajutorul militar oferit Ucrainei, care până în prezent a primit muniţii, artilerie, sisteme antiaeriene şi blindate pentru infanterie.

Interesul Kievului se îndreaptă către tancul german Leopard 2, pe care Polonia s-a arătat dispusă să-l ofere Ucrainei din propria sa dotare dacă Germania va fi de acord.

Acest tanc este superior celor sovietice la mai multe capitole, cel mai important fiind locul de stocare a muniţiei, explică pentru AFP un căpitan ucrainean, Volodimir Ceaikovski.

„Într-un tanc sovietic, echipajul stă pe muniţii, aşa că dacă tancul este lovit, echipajul moare sigur”, în timp ce în tancul Leopard muniţiile sunt stocate în spatele unui panou blindat, subliniază militarul ucrainean. „Acesta este motivul principal pentru care avem nevoie de tancuri occidentale. Restul - GPS, viziune nocturnă, viziune termică - sunt secundare”, adaugă acesta.

Şi analistul centrului american de reflecţie CSIS (Center for Strategic and International Studies) Mark Cancian subliniază importanţa acestui punct, adăugând că tancurile occidentale au de asemenea sisteme mai performante de identificare a ţintelor şi pot lovi la o distanţă mai mare.

Cu toate acestea, el crede că tancurile occidentale „nu vor fi un remediu miracol”, întrucât chiar dacă acestea vor ajunge în Ucraina numărul lor redus „va însemna ceva mai degrabă simbolic decât un potenţial militar real”, astfel că sugerează mai degrabă modernizarea rapidă a tancurilor ucrainene T-72 cu sisteme aflate în echiparea tancurilor occidentale.

De asemenea, primirea blindatelor şi a tancurilor occidentale pune armata ucraineană în faţa unor provocări logistice din cauza diversităţii acestor vehicule.

Însă „a da toate aceste echipamente este ceva, utilizarea lor este altceva”, comentează o sursă militară americană. „Tancurile sovietice sunt foarte simple, au mai puţină electronică la bord. Dată fiind diversitatea de tancuri şi blindate occidentale promise, asta riscă să devină o bătaie de cap logistică” pentru armata ucraineană, dat fiind că fiecare tip de vehicul are propriile sisteme, motoare şi arme de calibre diferite, avertizează la rândul său un ofiţer francez.

Astfel, „trimiterea a 10 tancuri Challenger 2 de către Marea Britanie ar fi un cadou otrăvit. Asta ar necesita mobilizarea unei întregi filiere de pregătire şi mentenanţă pentru o disponibilitate limitată şi deci un efect minim pe teren”, crede şi Léo Péria-Peigné, expert în armament la Institutul francez de Relaţii Internaţionale (IFRI).

Totuşi, nuanţează acesta, „Ucraina este în stare de mobilizare generală, aşadar ea dispune de o resursă umană considerabilă” şi de „structuri şi dispozitive interne pentru a asimila toate aceste echipamente diverse”.

În orice caz, Rusia nu va câştiga acest război, apreciază la rândul său Oleksii Melnik. „Problema este însă că cu cât el se prelungeşte mai mult, cu atât mai mulţi ucraineni vor muri şi cu atât mai multe vor fi efectele destabilizatoare în lumea întreagă, ceea ce va necesita mai mult efort şi timp pentru a le depăşi”, concluzionează acesta.

Citește și: Rachetele rusești au lovit un bloc din Dnipro: 20 morți și peste 70 de răniți. Trei zile de doliu