Un ciclon reprezintă un fenomen meteorologic extrem, care poate fi însoțit de ploi torențiale și vânturi puternice. Evenimentul se aseamănă cu imaginea unei furtuni circulare intense, care se rotește în jurul unei zone de presiune scăzută. Cum se formează și care este diferența dintre ciclon și furtună.

 Ciclogeneza este termenul general folosit pentru mai multe procese diferite, care duc la dezvoltarea unui fel de ciclon. Există mai multe caracteristici structurale comune ale ciclonilor. Termenul ciclon provine din cuvântul grecesc “kiklonas”, care se traduce “prin care se rotește”.

Ciclonii sunt caracterizați de vânturi în spirală spre interior, care se rotesc în jurul unei zone de presiune joasă. Cele mai mari sisteme de preisune joasă sunt vortexurile polare și ciclonii extratropici de cea mai mare scară (scara sinoptică).

Centrul, cunoscut într-un ciclon tropical matur drept ochiul, este zona cu cea mai mică presiune atmosferică din regiune.

În apropierea centrului este forța gradientului de presiune (presiunea din centrul ciclonului comparativ cu presiunea din afara ciclonului) și forța din efectul Coriolis, care trebuie să fie într-un echilibru aproximativ. În caz contrar, ciclonul ar ceda din cauza diferenței de presiune.

Datorită efectului Coriolis, fluxul vântului în jurul unui ciclon mare este în sens invers acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudică. Formarea unui ciclon depinde de circulația Pământului, motiv pentru care se formează departe de ecuator. Efectul rotației Pământului ajută întreg sistemul să se rotească.

Ciclon tropical

Organizația Meteorologică Mondială folosește acest termen pentru a desemna un fenomen meteorologic extrem, unde vânturile depășesc o viteză minimă de 63 km/oră.  Un ciclon tropical este un sistem meteorologic de amploare, violent, care se formează desupra oceanelor din zonele tropicale și se deplasează către zone de coastă, provocând distrugeri mari din cauza vânturilor puternice, a ploilor abundente și a valurilor de furtună.

Cicloanele tropicale pot fi printre cele mai devastatoare calamități naturale din lume, iar condițiile favorabile pentru formarea și intensificarea fenomenului pot fi:

Ciclon extratropical

Este cunoscut și drept ciclon temperat, de latitudine medie sau ciclon frontal ori de undă. Ciclonii extratropicali încep ca valuri de-a lungul fronturilor meteorologice înainte de a se închide mai târziu în ciclul lor de viață ca sisteme cu nucleu rece.

Ciclonii cu miez cald, precum cei tropicali și subtropicali se află, de asemenea, în scala sinopitică.

Ciclon subtropical

Este o furtună care are caracteristici ale cicloanelor tropicale și extratropicale.

Ciclon polar

Este un sistem de presiune scăzută, care poate avea o durată mai scurtă decât cea a ciclonului tropical, tropicale, la 24 de ore pentru a atinge maximul.

Anticiclonul

Este opusul unui ciclon, mai exact, are o circulație a aerului în spirală în exterior, în jurul unui centru de presiune înaltă. Într-un anticiclon, vânturile se rotesc în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică, în jurul unui centru de presiune ridicată, iar aerul vine de sus și coboară spre sol.

„Combustibilul” pentru un ciclon tropical este furnizat printr-un transfer de vapori de apă și căldură din oceanul cald către aerul de deasupra, în primul rând prin evaporarea de la suprafața mării. Pe măsură ce aerul cald și umed se ridică, acesta se extinde și se răcește, devenind rapid saturat și eliberând căldură latentă prin condensarea vaporilor de apă.

Coloana de aer din miezul tulburării în curs de dezvoltare este încălzită și umezită prin acest proces. Diferența de temperatură dintre aerul cald, în creștere și mediul mai rece face ca aerul în creștere să devină plutitor, sporind și mai mult mișcarea în sus. Dacă suprafața mării este prea rece, nu va fi suficientă căldură disponibilă, iar ratele de evaporare vor fi prea scăzute pentru a asigura ciclonului tropical suficient „combustibil”.

Sursele de energie vor fi, de asemenea, întrerupte dacă stratul de apă caldă de suprafață nu este suficient de adânc, deoarece sistemul tropical în curs de dezvoltare va modifica oceanul de la bază.

Intensificarea cicloanelor este cauzată de schimbările climatice. Dinamica unui ciclon tropical se bazează pe exteriorul unei furtuni care este mai rece decât nucleul său, așa că este necesar ca temperatura atmosferei să scadă suficient de rapid odată cu înălțimea. Aerul cald și saturat care se ridică în centrul circulației tinde să crească în continuare atâta timp cât aerul din jur este mai rece și mai greu.

Odată ce ajung la uscat, ciclonii tropicali pot avea efecte devastatoare, dintre care cel mai grav este pierderea de vieți omenești. Au fost aproape 800.000 de decese din cauza cicloanelor în întreaga lume între 1970 și 2021, o medie de 43 de decese pe zi. Au existat cel puțin 76 de cicloane tropicale în secolul al XX-lea. Cel mai mortal ciclon din istorie este Great Bhola și a avut loc în Bangladesh, în 1970. Se estimează că atunci au murit între 300.000 și 500.000 de persoane.

Furtuna este descrisă drept un fenomen meteorologic, care constă în ploaie, descărcări electrice, vânturi puternice de peste 75 km/oră. Pe oceane se pot forma valuri de apă de până la 10 metri înălțime, care se răstoarnă.

Cum se clasifică furtunile

Termenul de celulă face referire la un sistem de convecție (transportul vertical al maselor de aer cald și umed) care este format din curenți de aer ascendenți și curenți compensatori descentenți.

În natură, formele tipice ale celulei sunt nori cumulus ( genul de nori separate sub formă de grămezi, cu un contur bine delimitat și cu dezvoltare mai mult pe verticală) și nori cumulonimbus (nor dens, înalt, care este asociat cu furtuni și instabilitate atmosferică).

"Serviciile meteorologice din Europa colaborează într-un proiect European care se cheamă Eumetnet și, în cadrul acestui program, există grupuri de țări care pun nume la furtunile cele mai severe, în funcție de zona în care apare fenomenul meteo.

Cele mai multe dintre aceste furtuni sunt cele care se dezvoltă deasupra Oceanului Atlantic, iar în acest caz, țările cele mai active în acest domeniu sunt țările din vestul Europei.

Pe lângă asta, mai există un Institut de Cercetare de la Berlin, cel mai vechi sistem de denumire din Europa, care pune nume ciclonilor sau anti-ciclonilor contra cost. Este un Institut care obține, astfel, niște fonduri pentru cercetare, a precizat pentru Digi24 Florinela Georgescu, Director executiv la Administrația Națională de Meteorologie (ANM).

În fiecare lună septembrie a anului se publică o nouă listă de nume. Ulterior, lista se extinde până la sfârșitul lunii august a anului viitor, pentru a coincide cu începutul toamnei și sfârșitul verii, când vedem creșterea probabilității sistemelor de joasă presiune și potențialul pentru furtuni cu nume.

"O furtună va fi numită atunci când are potențialul de a provoca perturbări sau daune. Trebuie să fie o vreme severă, care să genereze vânt puternic, dar și alt tip de vreme precum ploi, dacă impactul acestora ar putea duce la inundații sau chiar zăpadă. Prin urmare, denumirea de furtună căreia îi este atribuit un nume are la bază o vreme care presupune vânt puternic, ploi abundente, zăpadă, viscol. Când sunt îndeplinite aceste criterii, atunci putem avea o furtună cu un anumit nume", a precizat Director ANM.