Odată cu intrarea în al patrulea an de război în Ucraina, Rusia pare să fi găsit o combinație câștigătoare pentru a copleși armata ucraineană. „Triunghiul ofensiv”, așa cum este numit de analiștii militari britanici, este o triplă amenințare ce presupune folosirea sincronizată a infanteriei, dronelor și bombelor cu planare și stârnește îngrijorări chiar și pentru alianța NATO, scrie Business Insider.
Până acum, aceste tactici ale Rusiei nu au avut un efect decisiv care să prăbușească definitiv liniile de apărare ucrainene, însă le-au permis trupelor ruse să câștige teren încetul cu încetul și cu mari pierderi.
Strategia are trei componente: „Prima dată, forțele armate ruse continuă să fixeze forțele terestre ucrainene pe linia de contact cu ajutorul infanteriei și forțelor mecanizate”, potrivit unui studiu publicat de Royal United Services Institute (Rusi) din Marea Britanie.
În al doilea rând, strategia perturbă capacitatea armatei ucrainene de a executa manevre pe câmpul de luptă și „produce uzură prin folosirea dronelor FPV, Lancet și artileriei care lansează obuze puternic explozive și mine pe care le împrăștie”, a scris Rusi.
În al treilea rând, armata rusă și-a intensificat atacurile cu bombe cu planare UMPK împotriva forțelor ucrainene care ocupă poziții defensive.
Această triadă letală „creează o dilemă conflictuală: ar trebui forțele armate ucrainene să apere și să investească [resurse] în pozițiile defensive statice pentru a reduce uzura din partea dronelor FPV și artileriei asistate de drone sau ar trebui să își păstreze mobilitatea pentru a evita distrugerile provocate de loviturile cu bombe cu planare, care au capacitatea explozivă de a demola sau îngropa chiar și fortificații bine pregătite?”
Ceea ce este nouă în această ecuație este revenirea forțelor aeriene rusești ca factor semnificativ în război. În ciuda speranțelor inițiale ale Moscovei de a se folosi de puterea aeriană superioară celei ucrainene pentru a influența decisiv evoluția campaniei militare terestre, în realitate, această putere a fost neutralizată în mare parte de sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei.
Avioanele rusești au rămas în mare parte mult în spatele liniei frontului și în afara razei de acțiune a rachetelor sol-aer ucrainene.
Cheia folosirii cu succes a forțelor aeriene s-a regăsit într-o armă surprinzător de veche. Bombele cu planare sunt de fapt bombe vechi de fier echipate cu aripi și ghidaj prin GPS folosind kitul UMPK („modul unificat de planare și corectare”), ceea ce le transformă în bombe inteligente ieftine.
SUA au folosit kitul aerodinamic Joint Direct Attack Munition (JDAM) timp de 25 de ani, inclusiv în operațiunile militare din Orientul Mijlociu.
Rusia a început să folosească bombele cu planare în 2023, luând prin surprindere analiștii din Occident prin puterea muniției. Oricât de periculoase erau, aceste bombe au fost inițial considerate un semn al disperării comandanților ruși și nicidecum niște arme care vor schimba situația pe câmpul de luptă.
Însă, capacitatea Rusiei de a produce în masă bombe cu planare s-a dovedit a fi un avantaj-cheie, potrivit institutului de cercetare britanic. Forțele aeriene rusești pot lansa atacuri cu astfel de bombe ieftine de la mare distanță de țintă.
Cu toate că bombele rusești nu sunt la fel de precise ca cele din Occident, ele produc explozii atât de puternice încât pot distruge tranșee și buncăre chiar și dacă ratează puțin ținta.
Producția de bombe cu planare UMPK este de așteptat să crească de la 40.000 de unități, în 2024, la 70.000 de unități, în 2025, potrivit Rusi.
Eficiența acestor arme „a avut numeroase efecte secundare pentru diferitele forțe și servicii militare [ucrainene], care au fost forțate să evite în totalitate detectarea pozițiilor lor, să se împrăștie sau să caute să se ascundă în subteran și să se bazeze pe sisteme fără echipaj sau autonome ca să țină la distanță sau să elimine inamicul”.
Ceea ce Rusia face acum este ceva ce ar fi trebuit să facă încă de la începutul războiului: să folosească tactici de arme combinate, precum utilizarea sincronizată a atacurilor terestre și aeriene.
Ucraina a reușit în cea mai mare parte a războiului să facă față atacurilor armatei ruse, în ciuda faptului că au fost mereu în inferioritate ca număr de trupe și arme disponibile. Acum, însă, odată ce Rusia a început să folosească cele trei tipuri de arme și trupe în mod sincronizat, forțelor ucrainene le este tot mai greu să reziste pe linia frontului.
Ar trebui alianța NATO să își facă griji în legătură cu „triunghiul ofensiv” al Rusiei? Experții occidentali spun că țările NATO ar trebui să studieze campania aeriană a Rusiei și să își facă propriul arsenal uriaș de bombe ieftine cu planare.