Deli bal, sau „mierea nebună”, se obține din nectarul florilor de rododendron, care conține o toxină naturală cu efecte halucinogene. Timp de mii de ani, această miere a fost folosită, printre altele, ca un leac băbesc pentru scăderea tensiunii sau ca stimulent sexual, scrie CNN. Azi, această delicatesă, care poate fi periculoasă dacă este consumată în cantități mari, se vinde la un preț piperat.
Mierea nebună are culoarea roșu-închis asemănătoare chihlimbarului și aroma ei este înțepătoare. Există câteva semne care dezvăluie prezența grayanotoxinei: un gust puțin amar se ascunde în spatele dulceții mierii și o căldură arzătoare se simte în spatele gâtului.
„Nu trebuie să mâncăm prea multă. Dacă mâncăm mai mult, s-ar putea să ne afecteze”, a spus Hasan Kutluana, un apicultor din Turcia specializat în producerea mierii nebune. „Nu apar halucinații. Provoacă doar amețeală, tensiune arterială scăzută, puțină febră, greață și dificultăți de mers.”
Nu se recomandă mai mult de o linguriță de miere nebună. „Trebuie să fim atenți când consumăm această miere”, a spus Kutluata. „Prea mult din orice este dăunător. Și prea multă miere este, de asemenea, dăunătoare.”
Mierea nebună este un aliment care a pus la pământ întregi armate. În secolul al IV-lea, liderul militar grec Xenophon scria despre soldații care au trecut prin apropiere de Trabzon, oraș aflat pe coasta Mării Negre, și care au mâncat prea multă miere.
„Niciunul nu putea sta în picioare, dar cei care au mâncat puțin erau ca oamenii foarte beți, în timp ce cei care au mâncat mult păreau nebuni sau chiar, în unele cazuri, ca oamenii muritori. Așa că zăceau acolo cu toții precum o armată care a suferit o înfrângere și au fost cuprinși de o mare deznădejde.”
Mierea nebună se cultivă doar în două locuri de pe glob: în Turcia, în Regiunea Mării Negre, și în Nepal, în Munții Hindukuș.
Inamicul principal al stupilor lui Kutluata nu îl reprezintă armatele Greciei Antice ci urșii intoxicați cu miere nebună.
Kutlata este foarte conștient de pericol. Au trecut cam 20 de ani de când a fost atacat de un urs, însă mâinile și picioarele lui încă poartă cicatricile cu care s-a ales în urma luptei cu animalul care a dat năvală în stupii lui și a înnebunit de la miere.
Ursul adormise aparent după ce a consumat prea multă miere nebună și a fost luat prin surprindere de Kutluata și prietenii lui care au venit să inspecteze stupii.
Luptele care s-au dat apoi cu ursul l-au ținut pe Kutluata mai bine de o săptămână la terapie intensivă.
„Indiferent dacă ne este teamă de urși sau nu, trebuie să facem această muncă”, a spus Kutluata. „Vom continua apicultura. Ne întâlnim cu urși aproape în fiecare zi. De fiecare dată când ne urcăm pe munte, dăm peste un urs.”
Când nu sunt implicate doze periculoase de miere nebună, însă, „ursul nu ne atacă. Ursul fuge de noi și noi fugim de urs.”
Kutluata trăiește în satul Yaylacılar, nu foarte departe de Arili Köyü, „satul albinelor”.
„Satul nostru este foarte răcoros. Verile sunt foarte răcoroase aici. Nu sunt țânțari. Nu este ca la oraș, unde este prea cald să stai”, a povestit Kutluata. „Aici, viața este naturală. Avem un râu unde putem merge să înotăm. Nu este zgomot aici.”
Puritatea mediului contribuie la calitatea mierii, potrivit soției lui Kutluata, Emine. „Ceea ce ne face diferiți este natura, altitudinea, lipsa așezărilor. Acest lucru joacă un rol uriaș în procesul de producție.”
Vara, dacă vremea nu este ploioasă, albinele lui Kutluata pot umple un stup în aproximativ 20 de zile.
„Cu cât mierea stă mai mult în stup, cu atât calitatea ei crește.” Calitatea este determinată de concentrația de miere, a explicat Kutluata.
Proprietățile antibiotice naturale ale mierii se cunosc de mult – este unul dintre cele mai vechi medicamente din lume.
Pentru Emine, mierea „reprezintă sănătate. Dacă mă doare gâtul, apelez la miere. Dacă tușesc, apelez la miere. Dacă mă simt slăbită, apelez din nou la miere.”
Pentru Kutluata, chiar și albinele sunt vindecătoare pentru sănătatea mintală. „Deschid stupul, am grijă de albine și mă simt liniștit și fericit. Și tot stresul și problemele dispar.”
Mierea nebună se poate vinde în Turcia și este legală în multe țări. Totuși, autoritățile americane din domeniul sănătății nu recomandă consumul acestui produs întrucât intoxicația cu mierea nebună poate provoca simptome precum greață, vomă sau amețeală.